TOAMNA
Toamna îşi scrie singură poezia
Nebunatica îşi aruncă
Mantia arămie
Peste largi întinderi
Păduri, livezi, vii
Ea, năzdrvana pătrunde
În inimile noastre
Ca o ploaie de flori.
Mirosul fructelor ne invadează simţurile
Gutuiile ne amintesc de copilărie
Pe alei mai vezi câţiva trandafiri întârziaţi
În grădini crizanteme de aur
Îşi deschid petalele
Departe pe cer o pată albă
E un nor care pluteşte cam stânjenit
În imensitatea albastră.
Frunzele dănţuie cu graţie
Ne anuntă venirea
Căruţaşilor cu coşuri pline de struguri,
Viile surâd fericite de îndestulul toamnei
Lacrimi si must
Se preling pe feţele fetelor
În inimile noastre
Lacrimi de binecuvântare
Pământul se roteşte spre soare
Mulţumind cu supunere
Natura întreagă cântă
Bucuria toamnei împlinite
———————————
Doina PANĂ
16 octombrie, 2018