Fântânarul cu boema
Sapă fântâni, iubire…
Poate că oferind, ești apă tămăduitoare.
Am întâlnit mulțumind pentru potolire de sete,
O privire ascunsă cândva,
De ochii celor ce scuipară în fântână…
Te-am invitat în cântecul meu
Despre eternitatea prin simțire.
Știu că ești înger și atunci când mă rog
Din inima pietrelor montane,
Să îți topească mierea împietrită.
Te presăram cu dor în balada nevăzutelor,
Te cunoșteam cum vei fi avut apă
Fără a mă fi cusut cu ea din fântâna Dealului…
Și mă întâlnesc frați cu același cântec
Din povestea libertății fântânarilor boemi…
Se împletiră deal basarabean cu munți gorjeni
În ecoul lacrimii românești,
Pur precum era laptele Râului Galben
Și inimos prin mușchii malurilor de pâine
Revărsat pe iarbă îngrijită de Zâna Trezirilor.
Ne prinde în brațe din clipele
Când îmi fac semnul crucii
La gândul că ne vom fi
În cerul din pământ,
Fântânarii însetați…
–––––––––––
Diana CIUGUREANU-ZLATAN
Chișinău
17 iunie, 2018