Daniela PÂRVU DORIN: Asta-i toamna mea (versuri)

Te-am aşteptat!

 

te-am aşteptat! sărut pe frunze uitat!

ascunsă-n făclii făcute din păsări

te-am aşteptat! cu sufletul dat nimănui…

fragedă legănare

te-am aşteptat! să-mi colorezi in roşu -amărui

sărutul şi anii şi…nedeclarata ta sărbătoare

dar ai uitat!

ascunsă in aceleaşi făclii– făcute din păsări-

sărut pe frunze gravat!

 

 

îmbrăţisează-mă cu-n sărut de gutuie…

 

port gustul tău

şi-al toamnei prin sărut,

mă uit la tine

fără să mă uit

ca să iert tot ce se poate ierta/într-un dor

picură-mi în sânge

din frunze-un izvor!

să-mi fie de nuntă şi de-o frunză gălbuie…

îmbrăţisează-mă cu-n sărut de gutuie…

 

 

Să murim ar fi prea frumos…

 

Pecetluită explozie,

subțire scurgere de vin

din bob luminos și divin,

îndulcire divină!

să murim ar fi prea frumos,

să trăim ar fi prea multă lumina

sânge scurs din dorinți,

picură-mi preaplinul luminii în os

mi-e sufletul deja prea mustos

(pecetluită explozie, toamnă divină)!

să trăim ar fi prea multă lumina,

să murim ar fi prea frumos…

 

 

Cuvintele-s nervuri de frunze…

 

Cuvintele-s nervuri de frunze

de tine, de mine ascunse…

lacrimă din pleoapă-n pleoapă,

dragoste din şoaptă-n şoaptă…

ochi ascuns de căprioară

in tăceri de niagară…

de ieri, de lacrimă, de dragoste

de cuvânt şi ardere clară!

 

Stins-am mereu ce a-nceput să doară

de ieri, de lacrimă, de dragoste

a nu ştiu câta oară!…

 

 

Merg dintr-o dată in toate direcţiile…

 

Merg dintr-o dată in toate direcţiile…

aripile mi le port până-n pământ

inserată tăcere mă-ndeamnă

să-ţi rămân peste gând…

nu-mi aplec sprânceana să izbutesc

nu mă depărtez ca să mă apropii!

apăs piciorul exact unde calc

trăiesc   uimirea in păsări-

mă prefac  adesea!

mă sărută frunzele, plânsele,

încet înnodate la capăt…

mi se aşterne un tron,

îndrăgostită să nasc

într-o toamnă un copil

ca un sfârşit al sărutului…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

1 septembrie 2019

 

Lasă un răspuns