Îngenunchează-mă, ființă
muțenie ce-mi crești în ecou
(știu mai bine ce-mi ești decât ce-ți sunt
cu dorințele mele natânge)
tu, omule fără trecut,
fără pruncie…fără de zbor
în întunericul nou, cine-i de vină?
(cine mă cheamă) să fiu aripă fără de pasăre
lacrimă fără fior?!
***
Întortochiat e visul în care nu mă vezi
când cer puținului -cel -mult aceeași vamă,
îmi smulg din umăr o mână
în miezul statornicei amiezi
nerăbdătoare să-ți sânger în rană!
așa te redescopăr! pasăre fără zbor
suflet de copil fără mamă!
de ce mi-ai fi tu, ciutură fără fântână
eu, ție, apă fără izvor?
(de fiecare dată, când spun că nu iubesc
mai fac o crimă…)
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
Iași
16 martie 2019