Daniela BALAIITA: Noapte de sticlă

De-ar fi să fiu eu Moș Crăciun!

 

De-ar să fiu eu Moș Crăciun

Moșul acela blând și bun

Aș vrea să vă aduc la fiecare

O floare, un zâmbet și o îmbrățișare.

Să vă aduc iubire, multă sănătate

Căci ea, e cea mai bună dintre toate!

 

Aș vrea să vă aduc în prag

Pe acei ce-i așteptați cu drag.

Copii, părinți, surori sau frați

Departe-n lume de-s plecați.

Ei să vă fie de sărbători

Cei mai frumoși colindători!

 

Să fiți cu toții fericiți

Căci iarăși voi vă întâlniți.

La masa de Crăciun să stați

Și unii de alții să vă bucurați.

De-ar fi fost să fiu eu Moș Crăciun

De mult m-aș fi pornit la drum!

 

 

Noapte de sticlă

 

Luna sus pe boltă apare

Cu lumina ei cețoasă

Aruncând-o în lungi spirale

Nopții, pe un topogan de gheață.

 

Stelele ce scânteiază

Parcă-s pietre prețioase

Care cerul îl brăzdează

În valuri galbene, sticloase.

 

Iar zăpada sidefie

În lumina argintie

Pare-un câmp de iasomie

Nins cu flori de gheață vie.

 

Pârâiașele-nghețate

În fâșii subțiri de sticlă

Par spirale de lumină

Pe câmpia adormită.

––––––––––––

Daniela Balaiita

17 decembrie 2019

Lasă un răspuns