Pacea nopții
Pacea nopții iar coboară
În acorduri de vioară
Peste sufletele noastre
Cernind lumina din astre.
Liniștea ne-adoarme-n brațe
Visele vin să se-agațe
Și de gene și de pleoape
Să ne fie-n noapte aproape.
Luna-și picură argintul
Poleind întreg pământul
Iarăși stelele surate
Sclipesc neastâmpărate.
E o tăcere așa deplină
Iar de sus de pe colină
Vântul răspândește o boare
Cu miros dulce de floare.
Liniștea eternului
Harta cerului se-ntinde peste tot deasupra noastră
Necuprinsă-i și senină și atâta-i de albastră!
Soarele pe cer domnește strălucind cu bucurie
Căci e unicul stăpân în imensa
împărăție.
Păsări mari se-nvârt în cercuri într-o liniște deplină
Moleșite de căldură și de-a soarelui lumină.
Tot privind cu ochii țintă la seninul
cerului
Simt cum îmi pătrunde-n suflet liniștea eternului.
Codrule cu frunza deasă
Tihna la care râvnesc
Doar în codru mi-o găsesc.
Doar aici inima mea
Își găsește liniștea.
Lângă apa de izvor
Care-mi știe al meu dor
Și lângă frunza de fag
Ascultând mierla cu drag!
Noaptea, printre acele de brad
Privesc stelele de jad
Cum cad ploaie asupra mea
Cu sclipiri ca de mărgea!
Codrule cu frunza deasă
Și cu iarba de mătasă
Cu flori parcă din povești
Dac-ai știi ce drag îmi ești!
Pe cărări tainice-n munte
Sufletul prinde să-mi cânte.
Căci nicăieri nu mi-e mai bine
Decât, codrule în tine!
————————————
Daniela Balaiita
16 iulie 2020