Daniel Leonard MORARU: Iubire pierdută…

Și dacă aș putea schimba
Cărarea-ngustă ce m-a dus
Departe de orice visare
Și m-a-ndreptat către apus.

Și dacă timpul s-ar întoarce
Și azi prezentu-ar fi trecut,
Aș prețui clipele toate
Și te-aș iubi cum n-am știut.

Ai fost o dulce mângâiere,
O poezie într-un vers,
Ți-am rătăcit clipele toate
Și am plecat fără vreun sens.

Îmi amintesc cum mă priveai
Și timpul îl lăsam s-aștepte,
Și-ncet în inimă-mi intrai…
Te-acopeream cu jurăminte.

Eu te iubeam și nu știam
Nu-nțelegeam ceea ce simt
Sau poate doar îmi era teamă
De-o dragoste la infinit…

Plângeai atunci când nu veneam
Și doru-ți picura prin gene
Și când de mână ne țineam
Plângeai… eu nu eram cu tine…

Tu ai știut că voi pleca
Și prețuiai orice secundă,
Eu doar… nu înțelegeam
Ce-i sufletul, ce vrea s-ascundă

Acum, când sufletu-mi vorbește
Și înțeleg ce e iubirea…
M-ai așteptat atâția ani,
Nu pot uita… îmi plec privirea…

——————————–

Daniel Leonard MORARU

Iunie 2019

Lasă un răspuns