Să fii a mea regină
Când am înghețat infernul să aprind iubirea ta,
Am dat foc singurătății să te-aduc în visul meu,
Te-am eliberat în șoapte din dorința unui zeu,
Ți-ascund sufletul în palmă să poți fii numai a mea
L-am ademenit pe soare să nu poată să te-nghețe,
Și te-nchid în fericire să nu poată să te-ajungă,
Flacăra îți ud-abisul printre stele te alungă,
Când te-am descompus în umbre el voia să te dezghețe
De-aș putea să-ți adun ființa din colb fin lăsat de stele,
Ca să pot să te zidesc din dorințe și tăcere,
Mi-aș încolăci suflarea pe o clipă de plăcere,
Când mă-nalț din nemurire ca să mă iubesc cu ele
Doar tu poți să mă ridici pân’ la bolțile enorme,
Când, în vis, tu mă transformi într-o rugă-nțepenită,
Te-aș sorbi la gura sobei dintr-o ceașcă-ngălbenită,
Dar mâ-nlănțuiești în vraja…aurorelor diforme
Port cu mine strălucirea să ți-o oglindesc pe stele!
Tu să fii a mea regină, să mă regăsești prin ele…
——————————
Daniel BARBU
13 octombrie, 2018