Tăcere…
Izvor de zori și de lumină
Pe muntele cu dor pe plai
În șoapte gândul tău suspină
La asfințit ești cânt de nai
Doinind în vers cuvântul epic
Pe valsul rimelor stinghere,
Doar visul tău e fin, ascetic…
Poem îmi ești între unghere
Unghere cu pereții cinici
Ca țărmul mării tulburate,
Pe care cresc doar verzii finici
Cu ramuri verzi și nemișcate
Că vânt nu bate dintre valuri,
Nici norii ploilor de vară,
O liniște cu flori și lauri…
Doar gândul tău e cant de seară!
Și tac luminile albastre
Pe cerul noilor cuvinte,
Doar caii albi cu alabastre
Mai trag un veac de legăminte!
——————————–———————-
Dan-Obogeanu Gheorghe
17 august, 2018