,,Pecete’’
Am pus inimii o Cruce să-i atârne cu iubire
Şi Altar să-mi fie pieptul pentru îngerii din Cer,
În genunchi mă rog la Domnul să ma ţină în simţire…
Văd în sufletul din mine doar fărâma-ţi de mister.
Văd în chinul lumii mele, care lume e urzită
Dintr-o patimă amară sau iubirile nespuse,
Inspirată calca-n noapte Steaua Nordului ursită,
Marea o înnobilează cu rubinele-i apuse…
Am pus inimii de strajă dorul strâns în palma caldă
S-o mai legene când plânsu-i ca de prunc lăsat pe fugă,
Între anii fără milă ce s-au adunat în scaldă
Ursitoarele măreţe mi-au lasat iubirea slugă…
Vad cum stă nemarginită între lacrimile serii
Ca o rouă peste câmpuri sărutată c-un apus
De un Soare blând şi tainic peste arşiţele verii…
Ochiul ce-mi sărută noaptea e amorul tău nespus.
L-aş lăsa pe Cerul Lumii să renască prin Cuvinte,
Elegii să scrii din taine…Taina Lumii s-o pătrunzi
Ca din vechile poeme, tragedii peste morminte,
Crucilor să scrii cu imimi, în Iubire să te-afunzi….
………………………………………………….
Am pus inimii o Cruce să-i rămână ca povară,
Cu o straja pentru suflet, Viaţa ta dulce-amară!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
27 februarie 2017