Octombrie
Eşti lună de inimă şi dor
În anul cu lunile pline,
În tine m-am născut fecior
Pe talerul balanței divine.
Mi-ai pus în inimă iubire,
Din stele, doi ochi de trifoi,
Şi verzi, precum două safire,
Aşa, să văd o lume cu Noi
O lume cu dragoste şi frică,
Cu versul înmănuncheat în vise,
Din inimă speranţele îmi pică
În mările cu suflete promise…
Promise, doar mie, să-mi ceară
Cuvintele cu aur şi miere,
Octombrie cu vise de seară…
Cu luna si soarele-n unghere!
………………………
Pe talerul balanţelor tăcute
Arginţii aşteaptă uitați
Ca bruma pe florile trecute…
Arginţii cu ochi înlăcrimaţi!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
2 octombrie, 2018