Maria…
Fecioară, Maică de Lumină,
Cu Dor de oamenii cei mulți
Doar ochii tăi iți mai suspină
Prin rugi și lacrime fierbinți.
Vezi Lumea asta recurentă
Pierdută de la Sânul Tău,
Amară-i Viața și nedreaptă…
Că-i ruptă, azi, de Dumnezău!
Se lasă neguri pe morminte
Și Crucile privesc în gol…
Pămantu-i plin de jurăminte,
Și Cerul cu ,,zefiri,, în stol.
Azi zboară patima în zare
Și se ridică veșnic….ura…
Mai poate, astăzi, Cerul, oare
Să ne mai rabde cu măsură?!
Să ne mai scalde cu Iubire,
Să ne mângâie c-un sărut,
Când lacomi suntem în simțire
Și Iude care ne-am vândut?!
Mai poate Pruncul să ne ceară
Să Îl urmăm pe Calea Sa
Când Frații Lui se tot omoară
Punându-și, la inimi, cursa?!
Maria…Mamă cu Lumină
Nu ne-ai ,,Născut,, pentru mormânt…
În piepturile noastre-i tină
Și foc ce arde-n Legământ!
…………………………….
Tu imi esti Mamă din Cuvânt?!
——————————–———————-
Dan-Obogeanu Gheorghe
14 august, 2018