Dan-Obogeanu Gheorghe: Aş vrea…

Aş vrea să-ţi spun ție
Tot ce n-aş spune zilelor…
Zgomotelor din împrejur
Şi celor din mine
Le-aş dărui un cvartet
Şi prima ,,cheie sol”
A unui portativ;
Să-mi cânte din soare
Cu note de rouă
Păcatul de inimă nouă!

Şi ţi-aş mai spune ție,
În zile şi nopți,
Iubirile sa-mi porţi
Printre tăceri
Sau printre morminte,
Sa-mi spui in cuvinte:
Oare de ce tăcerea?
E dulce ca mierea
Şi de ce-i asa, absurdă,
Plăcută, ca-o surdă?!

Oare de ce tăcerile
Îmi tulbură gândirea?!
Şi ce-i mai lumesc
Şi mai omenesc
Ca noaptea cu basme
Sau lumea cu fantasme?!
……………………………..
Aş vrea să nu mă uit
Pe-o coală de lut…
Aş vrea să scriu ,,mut”…
În nopți te-am durut
P-o inimă de-mprumut!