Totuși îmi ești…
Nu te-am uitat, nu-mi amintesc de tine,
Te voi purta sau nu în al meu vis,
Vei fi cu mine azi, sau poate mâine
Și îmi vei fi pe culmi sau în abis.
Nu știu de ești sau dac-ai fost vreodată
Ori de exiști în ploi sub cer deschis,
Ascunsă în culori, poate albastră,
Atinsă în vreun vis de-un dor aprins.
Născută din lumină sau din soare
Creezi noi galaxii pe unde treci
Și aștri-n urmă capătă culoare,
Găsind căldura-n nopțile prea reci.
Nu te găsesc, dar lași în urmă gândul,
Parfum de trandafiri în al meu vers,
Mi-e pleoapa-mpodobită doar cu chipul
Celui mai frumos dar din univers.
Azi, te-ai închis în mugurii de floare
Și florile-n culori mi te-au descris…
Te văd zâmbind în razele de soare
Le prind și ard cu fiecare vis
Totuși îmi ești, și stai ascunsă-n mine
Și ochii ce reflectă al tău chip,
Întorc clepsidra timpului ce vine
Și îmi zâmbește … fiecare zi…
—————————
Dan MORARU
24 februarie 2019