Desuet
Eram copii, adolescenți
Îndrăgostiți de primăvară,
Și te-aș ruga să nu mă cerți
Dacă în vers o să mă doară.
Erai un cânt, o poezie,
Prin iriși cerul îl priveam,
Și chiar de n-ai mai fost cu mine
În inimă eu te purtam.
În vis, valsam doar în duet
Și era veșnic primăvară,
Unii-ar fi spus că-i desuet
Însă pe mine mă-nfioară.
Am fost absent în visul meu
Știind că inima se frânge
Si m-am rugat să trec inert
Să n-aud sufletul cum plânge.
Nu știu de ce am absolvit
O clasă spre maturitate
Când n-am știut nici să-nțeleg
Ce spuneau gândurile toate.
Și-n zbor tăcut, se-aștern în zare
Doar clipe ce-ar fi avut rost,
Și amintirea care doare
A timpului… când nu am fost…
—————————
Dan MORARU
3 martie 2019