Du-te gând
Mă bate gândul, câteodată,
Să las planeta cum e ea,
Că n-o să cadă fără mine
Și să mă-ntorc în lumea mea.
Și după-atâta preumblare,
În care-am dat tot ce-am avut,
O să îmi construiesc o casă
Cu-un geam privind înspre…trecut.
O casă mică, cum dorisem,
Având pereți din stâlpi de brad,
O masă pentru poezie
Și-un foc de cepuri care ard.
În casa fără-ncuietoare,
Cu păsări fără colivii,
Din patul meu, privind la stele,
O să-ți șoptesc, în gând, să vii.
Și-n simplitatea vieții mele
Ce-ar fi putut să fie-a ta,
Să regretăm puțin trecutul
Și să vedem ce va urma.
Lumea mi-a arătat cam totul,
Timp de pierdut, nu prea mai am,
Mă-ntorc acolo-n mine însumi,
Și-o să te-aștept, privind pe geam.
Căsuța mică și frumoasă
În simplitate și visare,
Cu păsări fără colivie
Și ușă fără-ncuietoare.
Va aștepta în codrul verde,
Și mirosul de lemn de brad,
Să vii să îmi aduci săruturi
La foc de cepuri care ard.
Tu, lume rece, fug din tine
Și niciodată nu vei ști
Doar două taine te fac veșnic,
A dărui și a iubi.
Mă-ntorc în lumea mea săracă,
Lumea nu e un Paradis,
Eu ți-l voi da, cadou de nuntă
Când vii la casa mea de vis.
———————————-
Cristinel CRISTEA
11 iunie 2019