Prof. Dr. Aurel Sasu – autorul celei mai complete lucrări de lexicografie literară publicată vreodată în cultura română („Dicţionarul biografic al literaturii române” (DBLR) )
„Dicţionarul biografic al literaturii române” (DBLR), redactat în două volume (vol. I: literele A-L, vol. al II-lea: literele M-Z), este primul dicţionar al scriitorilor români având, cu mici excepţii, portretele tuturor scriitorilor de limbă română din ţară şi din străinătate.
În toamna anului 2006, la editura „Paralela 45”, în seria „Marile dicţionare”, a apărut cel mai complet dicţionar biografic (concentrat) al scriitorilor români publicat vreodată în cultura română, o lucrare de excepţie, pe cât de bine documentată, pe atât de necesară şi valoroasă, rod al unei munci titanice şi ambiţioase depusă de cunoscutul critic, istoric literar şi traducător Aurel Sasu (n. 1943), profesor la Facultatea de Litere a Universităţii „Avram Iancu” din Cluj-Napoca (din 2000 şi decan din 2002), doctor în filologie al Universităţii din Cluj, lector de limbă şi civilizaţie românească la University of Washington din Seatle (Statele Unite), Resident Scholar (1991) la Multicultural History Society of Ontario (Toronto, Canada) şi Visiting Scholar la Northrop Frye Center, Victoria University (1993, Toronto, Canada), fost Bursier Fulbright, în 1998, la Georgetown University din Washington DC, laureat a numeroase premii, printre care Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pe 1994 si premiul „Opera Magna” al Uniunii Scriitorilor (1995) ş.a.
Critic şi istoric literar prolific, cu o uriaşă putere de muncă, profesorul Aurel Sasu este autorul a numeroase cărţi şi studii de specialitate, printre care lucrări teoretice din domeniul problemelor de retorică şi hermeneutică, studii de sociologie a romanului românesc, lucrări lexicografice, bibliografii critice adnotate, studii de psihologie literară, dar în primul rând cunoscut fiind în calitate de coordonator şi autor, în colaborare cu Mircea Zaciu şi Marian Papahagi al marelui „Dicţionar al scriitorilor români”, publicat în patru volume între 1995-2002 (continuând pe cel în două volume din 1985); coautor, cu aceiaşi colegi, al „Dicţionarului esenţial al scriitorilor români” (2001), autor al „Dicţionarului scriitorilor români din Statele Unite şi Canada” (Buc., 2001) şi a numeroase traduceri din engleză în limba română. Toate cărţile profesorului Sasu, fără excepţie, au fost primite elogios de criticii literari din ţară şi din străinătate, autorul fiind răsplătit nu numai cu premii, dar şi cu invitaţii la colocviile internaţionale de litertură din SUA, Moscova, Varşovia şi Toronto.
Proiectul unui „Dicţionar biografic al literaturii române” a existat, desigur, mai demult şi chiar a fost anunţat în presa literară şi în publicaţii de mare tiraj după încheierea seriei de patru volume ale „Dicţionarului scriitorilor români” (1995-2002), dintre care ultimele două volume au fost elaborate exclusiv de profesorul Sasu, datorită dispariţiei celorlalti coautori, Mircea Zaciu şi Marian Papahagi. Chiar dacă în procesul de elaborare a acestui mare DBLR, în care sunt descrisi 2.301 scriitori pe 1.778 de pagini, au fost folosite şi datele strânse de cei 54 de colaboratori, o parte dintre articole, cu adăugirile şi îndreptările necesare, au fost reproduse sub semnăturile lor, toate celelalte articole, din sus-numitul „Dicţionar biografic”, peste 800 la număr, aparţin în exclusivitate profesorului Aurel Sasu, autorul principal.
„O utilă noutate a „Dicţionarului…” este însăşi clasificarea „Biografiei generale”, în care găsim menţionate, în ordine alfabetică, toate enciclopediile şi dicţionarele literare apărute în România, de-a lungul timpului, toate istoriile literare românesti, toate studiile de istorie şi critică literară şi toate volumele de interviuri apărute vreodată la noi în ţară, lista tuturor acestor titluri fiind extrem de lungă, de bogată şi impecabil prezentată, pe criterii cronologice. Ea vine în ajutorul tuturor cercetătorilor filologi, critici şi istorici literari.
O altă mare noutate, o adevărată premieră editorială, este faptul că mai toti scriitorii prezentaţi sunt afişaţi cu portretele lor, multe chipuri fiind total necunoscute cititorilor români. Procurarea fotografiilor şi dreptul de a fi reproduse nu s-a făcut fără serioase eforturi şi nebănuite dificultăţi.
Prima grijă a autorului a fost, desigur, să nu lipsească din „Dicţionar” numele importante ale literaturii române contemporane, iar aducerea la zi a informaţiei pentru anii 1990-2003 a presupus, după propria-i mărturie, „un imens efort documentar, nu lipsit de renunţări şi insuccese…”. Pe de altă parte, ar fi nedrept să omitem două esenţiale precizări ale distinsului profesor, ambele fiind de ordin financiar: „Dicţionarul biografic a fost realizat fără contribuţia vreunei instituţii române de cultură” – aşadar, fără sponsorizări, cum se obişnuieste, de obicei, corolarul fiind un rod al colaborărilor nemijlocite: „De la simpla corespondenţă cu sutele de autori, până la tehnoredactare, iconografie, cercetarea documentară, listarea întregului material (mai multe mii de pagini) şi transpunerea cărţii pe suport electronic, totul s-a făcut prin efort financiar propriu.” Oare câţi scriitori şi autori mai recurg la asemenea sacrificii în zilele noastre?
Bogata experienţă didactică şi de autor biografic prolific, i-a dictat însă profesorului Aurel Sasu să-şi concentreze acumularea informaţiei în concepte informaţionale precise, comunicând cititorului esenţa datelor biobibliografice, ocolind amănuntele şi digresiunile inutile. În selecţia numelor de autori s-a avut în vedere sugestiile şi solicitările din presa literară, adăugându-se ultimele date, aduse la zi, din publicaţiile tuturor scriitorilor clasici ori în viaţă, operaţie deosebit de pretenţioasă şi dificilă, dată fiind avalanşa extraordinară a apariţiilor din puzderia de edituri existente în prezent şi de numărul mare al debutanţilor, între aceştia, pe lângă noile nume ale multor autori români şi din Republica Moldova, fiind incluşi cam toţi scriitorii de la noi de naţionalitate maghiară, germană, sârbă şi ucrainiană. Cât priveşte scriitorii exilaţi, expatriaţi, autoexilaţi etc., nu se face nici o discriminare între poziţia acestora şi activitatea celor din ţară, iar numărul celor din această categorie, incluşi în dicţionar, nu este deloc insignifiant. Dimpotrivă.
Cantitatea de informare biografică, deşi accentuată, a fost judicios echilibrată, oferindu-ni-se interesante date, de cele mai multe ori cunoscute doar de câţiva biografi sau chiar venind cu detalii inedite, ceea ce ne ajută să clasăm şi să apreciem cu şi mai mare obiectivitate biografia scriitorului respectiv, în funcţie de mediul lui social, familial, politic, economic şi cultural, accentul punându-se atât pe studiile fiecărui autor în parte, cât şi pe evoluţia în timp a talentului său artistic, pe receptivitatea lui la marele public. Aceasta se poate deduce uşor nu numai din numărul cărţilor publicate, amintite în paragraful care descrie OPERA literară propriu-zisă (redată cronologic şi în toate aspectele, aproape fără omisiuni), dar, mai cu seamă, în detalierea finală din fiecare fişă biografică, din paragraful care descrie amănunţit referinţele critice. De fapt, din citarea, la acest capitol referenţial, a listei comentatorilor care analizează critic cărţile autorilor, din simpla însiruire a numelor acestor comentatori, din numărul şi personalitatea lor valorică sau a operelor care dezbat diversele titluri literare, cititorul „Dicţionarului DBLR” poate intui, până la proba contrarie, dintr-o simplă ocheadă, felul cum a fost receptat autorul respectiv de critică şi cum au fost apreciate scrierile lui. În această privinţă, noul dicţionar biografic are meritul de a depăşi, prin minuţia acumulării datelor, toate celelalte dicţionare apărute până astăzi în ţara noastră, fiind, până la terminarea Dicţionarului Academiei, cel mai complet, ca număr de autori, dintre toate lucrările lexicografice literare apărute în România. Chiar dacă au mai existat unele mici scăpări, oricum inerente tuturor lexicoanelor de acest gen, ele nu erau materiale de referinţă fundamentale, iar necitarea lor nu afectează câtuşi de puţin valoarea profilului bio-bibliografic al autorului prezentat. Dealtfel, în prefaţa cărţii se subliniază faptul că lucrarea nu şi-a propus să fie un inventar absolut nici al scriitorilor, nici al operei lor, întrucât accesul la arhive şi biblioteci, mai ales în cazul autorilor din emigraţie, „este încă limitat, dificil, de cele mai multe ori imposibil.”
Eventualele adaosuri, de vor fi cumva necesare, sunt totdeauna perfectibile pentru nişte presupuse ediţii viitoare, deoarece – iertată-mi fie comparaţia simplistă – absolut toate dicţionarele biografice, oricât de voluminoase vor fi, la fel ca şi toate cărţile de telefoane, ele vor trebui periodic aduse la zi, fiindcă niciodată aceste cărţi de referinţă nu pot fi considerate că au fost finisate odată pentru totdeauna… Mai deranjante, de fapt, ar părea – nu atât pentru critici, cât pentru unii cititori sau pentru autorii în cauză – omiterea unor nume de scriitori, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, care, după opiniile acestora din urmă, ar fi trebuit şi ei amintiţi. Nu trebuie, totuşi, ca ei să se simtă jigniţi sau neglijaţi, din vreo rea intenţie, dacă, deocamdată, DBLR nu i-a putut include pe toţi.
Profesorul Aurel Sasu, care a încurajat cât a putut pe debutanţii de valoare, a explicat foarte bine această situaţie, în prefaţa lucrării, unde afirmă cu claritate că absenţa lor „li se datorează în exclusivitate, fie prin refuz, fie prin răspunsuri care ţineau de „ora 25” a finalizării proiectului”. Fără să se menţioneze în mod expres vreun plan de viitor, cunoscând ambiţiile, cunoscând forţa de muncă şi dorinţa autorului de perfectibilitate, de aducere la zi a informaţiilor din această mare şi valoroasă lucrare, pe undeva pluteşte ideea că voluminosul dicţionar va avea şi posibile ediţii viitoare în care vor fi incluşi chiar mai multi autori decât în ediţia prezentă. Să nu uităm, că asemenea opere sunt, în primul rând, şi rodul unor colaborări directe dintre autor şi toţi scriitorii care se simt îndreptăţiţi să fie incluşi între coperţile lor.
Mergând pe această idee, avem convingerea că, într-o posibilă reeditare a DBLR, vom reîntâlni numele unor scriitori consacraţi, deja menţionaţi în alte dicţionare biografice, inclusiv în cel editat recent de Academia Română, dar absenţi din Dicţionarul publicat de editura „Paralela 45”. Dintre aceştia amintim pe poetul Corneliu Şerban, coleg cu Nicolae Labiş, cu Petre Ghelmez şi cu Acad. Fănuş Neagu la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”, pe romancierul Nicolae Mihai (1932-2001), despre cărţile căruia Sorin Titel a scris cu nestăvilit entuziasm; pe actorul Mircea Albulescu, cunoscut şi ca prolific poet şi publicist. Mai amintim pe alt mare actor, Toma Caragiu (1925-1977), de asemenea prezentat de Dicţionarul literar al Academiei Române ca distins poet, pe sora lui, Matilda Caragiu Marioţeanu, poetă, iar din 1993, membru corespondent al Academiei Române, pe Traian Dorz (1914-1989), poet şi prozator axat numai pe teme religioase şi citat în manualele şcolare gimnaziale, unul din întemeietorii Oastei Domnului, care a zăcut mulţi ani prin închisorile comuniste, alături de Radu Gyr, Vasile Militaru şi Nichifor Crainic, şi despre care Ion Alexandru şi Pr. Prof. D. Stăniloaie afirmă că este unul din cei mai mari poeţi creştini de limba română, autor a peste 1.000 de poeme creştine, inclusiv al unei Biblii versificate. „Versurile lui Traian Dorz, scrie Nichita Stănescu, în naivitatea lor divină, sunt un amestec de colinde sau de ninsoare cu fulgi de zăpadă ai ochilor mamei mele şi pe care eu îl sărbătoresc ca moş-strămoş”. Poate că, în viitoarele pagini ale DBLR, n-ar trebui să lipsească nici cel mai năbădăios şi productiv scriitor din zilele noastre, Pavel Coruţ (n. 1949), fost spion internaţional, colegul de facultate al ex-preşedintelui Băsescu la Universitatea Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, maniac în lansarea de cărţi în serie, abordând subiecte senzaţionale în toate gamele posibile, cu un patos al grafomaniei demn de un Edgar Wallace ori Georges Simenon (peste 100 de titluri la număr, până în 2006), dar toate scrise cu nerv şi cu mare succes în rândurile tineretului şcolar şi al cititorilor de calibru mijlociu, scriitor bătăios până la aroganță și sfidări anticreștine, prezent mereu cu cărţile pe toate tarabele, neglijat, totuşi, de cam toţi autorii de dicţionare, nu pentru lipsa lui de talent, ci probabil pentru motivul că a slujit, ca spion, regimul trecut. Lista absenţilor ar putea continua, dar, cum spuneam, a trebuit să se ţină seamă de unele criterii de redactare, în această primă ediţie, şi de unele condiţii obiective, peste care autorul nu a putut trece, de vreme ce recunoaşte sincer: „Nu ascund că a existat o grabă, cred, justificată, de a duce la bun sfârşit, într-un timp record (doi ani), un proiect atât de complex şi de asemenea anvergură.”
Din impresionanta multitudine şi diversitate de cărţi existente astăzi în vitrinele librăriilor care mai supraviețuiesc cu greu în România, din labirintul de titluri, ar fi de preferat ca toţi românii să facă un efort şi să achiziţioneze această operă preţioasă, de o unicitate aparte, extrem de informativă şi apărută într-o ediţie de lux, scrisă limpede, în spirit nepărtinitor, pentru care autorul merită toate aprecierile şi toate felicitările. În primul rând, ea nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă, din nici o casă de intelectuali, fiind cea mai completă, corectă şi succintă lucrare de lexicografie asupra creatorilor de literatură română din toate timpurile, o Opera Magna care va rămâne pentru totdeauna şi pentru oricine o indispensabilă sursă de referinţă.
–––––––––––
Cristian Petru BĂLAN
Glen Ellyn, Illinois, SUA
noiembrie 2018