Cristian Gabriel VULPOIU: Răsărit de soare

RĂSĂRIT DE SOARE

 

Un zâmbet larg ce pierde amurgul în visare,
O lacrimă de rouă șoptește un descânt
În vitralii regăsesc lumina-ți ca de soare
Mă îmbrac fără să vreau în al dragostei veșmânt.

Tu, răsărit de soare peste noaptea-mi de smarald,
Ce scaldă crepusculul direct în spuma mării
Cântă acum la alăută al valurilor fald
Zâmbind frumos de sub corola primăverii.

Tu care iluminezi toată neființa mea,
Atunci când ai însăși lumina drept sorginte
Clepsidră, timpul îl măsori în pulbere de stea
Ce șăgalnic se abate spre noi să ne alinte.

Tu noaptea o prefaci în petalele unui vis,
Ascuns la rându-i subtil după perdeaua unei șoapte
Suntem doar o clipă a universului promis
Cu darul zeilor și-ntr-un alta de stele coapte.

Vreau să mă îmbăt cu ale tale scumpe raze,
În vis să mi te-nchipui, o prea frumos luceafăr
Cu a ta iubire, zeiță, chipul mi se luminează
Hai iubito împreună să deschidem al nemurii cufăr.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

17 ianuarie 2019

Lasă un răspuns