PUNTEA DINTRE CERURI
În amurg pășesc timid pe puntea dintre ceruri,
Ce traversează râul de himere și păcate
Osândite în genuni de cereștile imperii
Iubito, în cerul meu nu există nici mâine și nici moarte.
Pe puntea dintre ceruri mă îndrept spre tărâmul pârguit,
În care lacrimile se transformă-n rugi prinse-n văpăi
Petale de dor reverberând cu micul infinit
Ca un atol binecuvântat de tainicile ploi.
Pe puntea dintre ceruri merg spre al soarelui regat,
Utopic visul se îmbracă în mantie de dor,
Aștept timpul să mă curgă spre apogeul meu damnat
Unde și purgatorial are un iz înmiresmat.
Pe puntea dintre ceruri, eu norul tău cel diafan,
Tu ești lumina acestei entități numită univers
Primăvară perpetuă chiar și în erg-ul abisal
Nu-ți văd chipul, te ascunzi sub valul ultimului vers.
Pe puntea dintre ceruri, un azimut cerne apusuri,
Iar eu îți mîngâi iubirea, freamătul și marea
Te cântă îngerii, iar taina ta spulberă eresuri
Răsăritului de soare i-ai înțeles savoarea.
PE PUNTEA IUBIRII
Pe puntea iubirii dintre două ceruri,
Înger cu aripi de dor, venirea ta veghez
Azurul e pictat în sacrele cerneluri
Zeița iubirii, dă-mi voie să te venerez.
Pe puntea iubirii mă ucide-al tău fior,
Transced în petale care te învăluie
Păcătuim în altare sacre de amor
Muzica dragostei ni se dezvăluie.
Pe puntea iubirii ascult liniștea mării,
Mă simt pierdut în taina visului tău
Ce suprimă ale mele crezuri efemere
Ce sălășluiau demult în a mea inimă.
Pe puntea iubirii deschid un univers,
Cu râuri de lapte și iubiri profunde
Îți rezem dragostea cuminte într-un vers
Și las torenți de pasiuni să te inunde.
Pe puntea iubirii draga mea te aștept,
Învăluită-n taine și-n mistere
Am spart în bucăți timpul lumii, cel inert
L-am alungat odată cu vântul pauper.
––––––––––––-
Cristian Gabriel VULPOIU
18 iunie, 2018
Frumoase poezii