O NOAPTE FOARTE NEBUNĂ
Am ajuns pe drumul fecund la porțile templului tău,
Și-mi pare că te zăresc în oglinda unui mugur de clipă
O cascadă revarsă peste noi primăvara necernută
Un pescăruș rostește un psalm ce-n dor se înfiripă.
Oglinda unui univers pârguit ce pare fără timp,
Îmi topește mansardele negrei nopți în frivole abații
Prinse-ntr-un dans frenetic fără epilog sau nimb
Cine sunt eu, mă întreb căutând ale tale împărății ?!
O liră aud cîntând lângă lacul de smarald și de vise,
Pastel pictat doar de heruvimi în culori ce ne sunt interzise
Îmi spui că eu sunt calea spre ținuturile promise
Trebuie doar să privesc prin ferestrele ce sunt deschise.
Mă ascund după o iederă ca taina să-ți ascult,
În muguri de nufăr îmi citesc sentința ce mă așteaptă
Un fior mă ucide când te sorb în noaptea plină de tumult
Coboară din icoane rug aprins și hai de te dezmiardă.
–––––––––––––
Cristian Gabriel VULPOIU
5 iulie, 2018