LA RĂSCRUCI DE LUMINĂ
Încă din zori te aștept la răscruci de lumină,
Pictate-n necuvinte de curcubeie arămii
Tămăduite de șevaletul fără vină
În culori din agonia clipelor târzii.
Mă joc cu nimbul ludic al razei de lumină,
Al florilor de nufăr ce-ți acoperă văpaia
Ce îmi soarbe atom cu atom ființa meschină
Șiroaie de lacrimi nerostite îmi inundă odaia.
La răscruce de raiuri, eu casă mi-am făcut, naiadă,
Să mă vezi când din icoane ființa ta coboară
Lasă blestemul zeilor peste condeiul meu să cadă
Și sărutul tău boem să-nceapă să mă doară.
Răstignit pe rugi aprinse la răscruci de vis damnat,
Chem vulturii să mă sfâșie-n necuvinte
Curg ploi de lacrimi peste versuri și plânge un pian
Curs și eu odată cu nisipul din clepsidră.
Vagabond printre clipe la răscruce de timp,
Gust fiecare picătură de zenit ce mă atinge
Luna s-a stins, nu mai am orizont sau anotimp
În ritm de menuet spre necuprins noaptea mă împinge.
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
7 noiembrie, 2018
SUBLIM POEM!
ADMIRAȚIE ȘI PREȚUIRE PENTRU TOT CEEA CE SCRIETI!