CULORILE LUMINII
Prin prisma mâinii mele se refractă,
Un vis în primăvăratice culori
Venit parcă dintr-o lume abstractă
Și plâns în icoane pe strune de viori.
Încerc să păstrez lumina în clepsidre,
Cu ale ei culori să zugrăvesc delirul
Pe azurul cerurilor anhidre
Șevalet mi-e marea, pensulă zefirul.
Pictez lumina de iubire și fiori,
Pe stalactitele de rouă din caverne
Le acopăr apoi cu partituri de flori
Și poeme-n alăută apoi voi cerne.
Am putut răpi culorile iubirii,
Ce se jucau la găoacea unei raze
Și-mi cântă versul în sacre alchimii
Ceasul neființei mele-l inversează.
Iubesc lumina unui întuneric fecund,
Și culorile nescrise încă în Talmud
Cu o făclie în sorgintea luminii mă ascund
Nici muzica tăcerii nu vreau s-o mai ascult.
—————————–————————
Cristian Gabriel VULPOIU
5 aprilie 2019