CEASUL DE DINCOLO
Clopote mușcă din noaptea prefăcută-n cruce,
Se aud suspinele unei tăceri oarbe
O ramură de lumină visu-mi seduce
Simt cum încet încet infinitul mă soarbe.
Simt cum noaptea îmi sfâșie total diorama,
Sângele solar curge printr-un surd ecou
Din nemuritoare patimi țes năframa
Zi și noapte contopite-n-tr-un absurd halou.
Ceasul de dincolo ticăie eternități
Este pavat cu spini drumul spre moarte
Deși de-acolo venim, crude entități
Suntem file nescrise într-o carte.
Ceasul de dincolo și feliile de soartă,
Sau aripile frânte de vreun blestem bacant
Ne deschid spre Nirvana vechea poarta
Având cu noi și karma drept liant.
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
3 februarie 2019