URSITA
Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârșit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.
Rămas în așteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.
Se zice în poveste că-n grota părăsită
și-ar fi avut sălașul un duh rătăcitor
ce-și căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.
Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
și sfântă fericire, pe tainic talisman.
Tu nu vei sti, iubito, cine a fost ursitul,
nu eu am fost acela, deși mi-aș fi dorit,
luptând-mă întruna să caut infinitul
și să-nțeleg destinul care mi-a fost sortit.
———————————————–
Corneliu NEAGU
13 decembrie, 2018