SPRE ALT TĂRÂM
Luminile cetății stau să piară
sub umbrele care se lasă-alene,
la orizont un cântec mă-nfioară,
e cântecul vrăjitelor sirene…!
Cu dorul meu ajunge, deodată,
pe cugetul cuprins de îndoială,
când chipul tău în zare se arată,
învăluit în aura-i astrală.
Străin ajung pe străzile pavate
cu amintiri rămase peste vreme
și mă întreb în vis: oare se poate
vreuna dintre ele să te cheme?
Și calea mi se-arată dintr-odată,
iar gândul o străbate fără voie,
mă rătăcesc pe marea zbuciumată
spre alt tărâm, precum bătrânul Noe.
Revăd în zare chipul tău de ceară,
iar dorul meu îl cântă în poeme !…
În prag, te rog, aşteaplă-l să apară,
ca din adânc de haos să te cheme,
pe veci să fim perechea ideală,
nimic nemaiputând să ne despartă,
îmbrățișați pe-a timpului spirală
să împățim mereu aceeași soartă !…
————————————
Corneliu NEAGU
București
30 iunie 2019