MARINĂ
Din golful adâncit în mal
plecau în larg fără speranță
trei bărci purtate de un val
pe marea verde de faianță.
Fecioare, trei, erau de cart,
cu ochii ațintiți în zare,
purtau pieptare din brocart,
iar la urechi cireși amare.
Eu le priveam de pe ponton
cuprins de o tristețe-adâncă:
plutea-n văzduh malefic zvon –
vor eșua lovind o stâncă.
Am plâns până târziu mâhnit
văzând că valul le tot duce,
dar m-am rugat necontenit
să le revăd cândva-n Moluce.
———————————————–
Corneliu NEAGU
București
29 octombrie 2019