ÎN PRAG DE TOAMNĂ
Se lasă toamna încă aşteptată,
părerile de rău se-ntorc pe rând,
pe-o aripă de vânt întârziată
în gândurile mele vin dansând.
Şi mă cuprind regretele deodată,
fără să ştiu de am greşit cumva
când liniștea, rămasă nesetată,
visa adânc pe nori de mucava.
Iar rimele ajunse peste rânduri,
în versurile scrise prea târziu,
desfid poeme adormite-n gânduri
cu note-aduse dintr-un potpuriu.
Năvalnic vin în sera fără miză
cu vânturi reci sosite de la nord,
în prag de toamnă ultimă surpriză
pe amintiri rămase-n dezacord.
Prea lungile regrete se destramă
când vântul le întoarce spre trecut,
din sferele celeste, fără teamă,
s-aducă vraja visului pierdut,
să te revăd la început de toamnă
lumină sacră să-mi aduci în gând,
iubirea mea, tu neuitată doamnă,
eu te aștept să vii cât mai curând.
———————————————–
Corneliu NEAGU
11 noiembrie, 2018