GLASUL TOAMNEI
Regretele ajunse în cumpăna de gânduri
mă răscolesc adesea cu false povestiri
găsite-n neuitarea ieșită dintre prunduri
când dorurile mute doinesc despre iubiri.
Afară frigul toamnei, venită fără teamă
pe aripa îngustă a unui vânt tăios,
din vara alungată își ia pretinsa vamă
a zilelor senine, întoarse-acum pe dos.
Prin parcurile goale scaieții mor de ciudă
că movul din corole a devenit doar puf,
din care smulge vântul, cu aripa sa nudă,
ciudate șomoioage umplute cu năduf.
La ora insomniei aud cum toamna-mbracă
veșminte reci țesute pe margini de fior,
cu amintiri furate din vara care pleacă,
pe-o cale nevăzută, spre alt tărâm, în zbor.
———————————————–
Corneliu NEAGU
București
4 noiembrie 2019
Dulce-amărui Ți-e cântul, Poete când el (cântu’ /amintirea) își coate capul „dintre prunduri când dorurile mute doinesc despre iubiri”-le Tale, la apus de primăvara vieții, și vântul, „cu aripa sa nudă” Te amețește cu al movului culoare catifelată și uitând de frigul de afară, inima-Ți ia foc în răsărit de toamnă!
Mulțumesc, Teodora Stoica, deși trebuia să o fac mai demult ! S-au scurs multe zile de când ai lăsat acest mesaj frumos, cu o interpretare a versurilor mele care m-a impresionat plăcut. Cele mai frumoase gânduri și urări de toamnă blândă, liniștită și îmbelșugată…
Mulțumesc pentru bun popas și lectura versurilor mele din Logos&Agape ! Interpretarea dată acestor versuri mă onorează și mă emoționează, în egală măsură. Se simte sensibilitatea fină a cititorului de poezie (bună, îndrăznesc să spun !) O adevărată binefacere pentru sufletul meu ajuns în toamna vieții, când amintirile nu contenesc să mă întoarcă din drum (căci timp peste timp se-ntoarce-napoi…).