Corneliu NEAGU: DE VREI SĂ FII POET…

DE VREI SĂ FII POET…

 

În pragul neuitării spre seară se adună

pe o retină falsă cu umbre din trecut,

iubitele rebele în straie de minciună

să-mi pună vrăji amare în apa de băut.

 

Eu le aștept pe toate, la ora cuvenită,

să le aduc aminte de frustele trădări

lasate dimineața în inima-mi rănită

când una după alta mă părăseau în zori.

 

Doar una dintre ele voia să mai râmână,

otravă să îmi toarne în visul hibernal,

cu un pocal de aur descoperit pe lună

de cel numit Oreste, răzbunător și pal.

 

De ar veni și astăzi, cu vrăja-i selenară

repusă în pocale cu vinuri din zenit,

aș aștepta cuminte pe banca de afară

cu dorurile toate venind din infinit.

 

E vremea să ajungă, îmi zic fără răbdare,

cu gândurile-ntinse pe umbre de regret,

dar mă ridic îndată, văzând că nu apare –

ce încurcată-i viața de vrei să fii poet!

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

 

Lasă un răspuns