CÂNTEC DE LEAGĂN PENTRU ALBERT
Alui lui, cu-n legănel
Lângă micul băieţel,
Bate luna în fereşti,
Ene vine cu poveşti,
Raze-râuri curg din stele
Toarce noaptea vis din ele.
Alui lui, cu mama, pui,
Lângă poarta cerului
Bravul nostru Făt-Frumos
E-aşa mic şi somnoros,
Rătăcind în lumi celeste
Trena lungă din poveste.
MICUL CĂLĂREŢ
Moşu-şi ia nepotu-n cârcă
Sus pe braţe el îl urcă:
– Hai, voinice, hai călare,
Să pornim în lumea mare!
Când la trap, când la galop,
Di, di, dii şi hopa-hop!
La noi în sufragerie
E o-ntreagă herghelie
– Numai joc şi veselie –
Râde-n barbă moş Ilie
Şi nu stă o clipă-n loc,
Din covor face padoc.
Calul paşte şi nechează,
Călăreţu-n şa visează.
– Să-l iertaţi, că este mic
Şi se odihneşte-un pic!
MICUL DRESOR
La bunica în ogradă
Are Sergiu o moţată.
Nimeni încă n-a ghicit
Cum s-au împrietenit.
Dar, cum vine din oraş,
Năzdrăvanul băieţaş
Dă o raită prin poiată,
O apucă pe moţată
Şi să vezi în bătătură
Exerciţii de dresură!
Tumbe, salturi, pas de doi
Prin parcela cu trifoi,
Roata mică, roata mare,
Pe gard o escaladare,
Înc-un salt şi o fandare,
Fâlfâiri de aripioare…
Când spectacolul sfârşeşte
Strâns sub braţ o potriveşte,
Pregătind, cum e normal,
Reverenţa de final.
Găinuşa cea moţată
Şade mândră şi-nfoiată:
– Aţi văzut ce ştiu să fac?
Strigă cu un cotcodac,
Aruncându-şi ochii roată
Peste adunarea toată.
Aşa dresor priceput
Demult nu s-a mai văzut
Şi mănâncă drept răsplată
Două ouă deodată!
PICA
Şade Pica-n colivie
Cu hăinuţa cenuşie,
Ce zice numai ea ştie
Şi fetiţa grijulie
Ce-o ascultă şi-o priveşte
Cum „vorbeşte” păsăreşte.
Ea crede că-i mulţumeşte,
Fiindcă zilnic o hrăneşte
Cu fructe şi cu grăunţe
Şi mai mari şi mai micuţe.
Fiecare ciripit
Este un cuvânt vrăjit,
O magie-adevărată.
Fata lasă totul baltă,
Dă fuga la colivie,
Pune apă în cutie,
Curăţă şi primeneşte,
Iar când totul isprăveşte,
Cu-n surâs prietenesc,
Îi şopteşte: te iubesc!
LUNILE ANULUI
Prima lună-n calendar,
Ianuarie-Gerar,
Face lacul patinoar,
Face dealul derdeluş,
Numai bun de săniuş.
Februarie-Făurar
Viscoleşte în zadar
Din apus în răsărit,
Iarna este pe sfârşit.
Martie zis Mărţişor,
Bucuria tuturor,
Ne aduce iar în ţară
Proaspăt zvon de primăvară.
Când sunt pomii toţi în floare,
Prin zăvoi se văd mioare
Şi cântă cucul stingher,
E Aprilie-Prier.
Cu alai de flori surori,
Cu miresme şi culori
Grădina o-mpodobeşte
Mai-Florarul când soseşte.
Iunie, ce vii în zbor
De Ziua copiilor
Să le-aduci cireşe-n dar,
Eşti luna lui Cireşar.
Luna Iulie-Cuptor,
Secerişul holdelor
Şi strânsul fâneţelor,
Scăldatul copiilor
În răcoarea undelor.
August, fiindcă e Gustar,
Coace roade-n galantar.
Până la sfârşitul verii
Umple de dulceaţă merii.
În Septembrie-Răpciune
Vine toamna să adune
Rodul viilor în poală
Şi copiii iar la şcoală.
Octombrie-Brumărel,
Pică frunza cătinel.
Prin grădini, în lung şi-n lat,
Vremea e de recoltat
Şi de strâns pentru iernat.
Ploi mărunte, vânturi reci,
Cade bruma pe poteci,
Arde focu-n sobă iar,
E Noiembrie-Brumar.
Decembrie sau Andrea,
Vremea fulgilor de nea
Şi vremea colindelor,
Datina străbunilor
Ce vesteşte pe Pământ
Naşterea Pruncului Sfânt.
–––––––––––––
Cornelia CHIFU
Timişoara
24 mai, 2018