***
încerc să schimb locul durerii
o pun în călcâi după urechi
ciorchine de cireșe amare
să nu mor de sete de dor
îmi adap lacrimile din izvorul cu apă vie
mă prefac că nu-mi pute nimic
dar și azi de spaimă sau…pur și simplu
mi-am vomitat (și) sufletul
când au ieșit din mine
valuri colorate de dor
se făcuse lună plină
și eu încă strângeam în brațe
fotografia cutiei mincinoase cu bomboane
ți-e silă sau ce?! mi-am zis
umărul drept are o linie roșie
care nu se mai vindecă
de la sufletul cărat cu saci de rafie, ros de gelozie și măcinat de mori de piatră seacă
înăuntru durerea e și mai grea
(ce bine!) că nu se vede
se joacă de-a-v-ați-ascunselea
cu luminile făcute praf
(să nu uit, să-mi amintesc, să-mi încălzesc liniștea
când mă mai intersectez cu ea pe aleea amintirilor)
de teamă să nu alunec
mi-am tras ciorapii curcubeu peste tălpile roase de spini
mi se netezesc gândurile de parcă
o palmă rece întinde cutele de carne blestemată
mai bine tac
șșt…șșt…
nu-mi pot cere cuvintele înapoi
afurisitele ies disprețuitoare
ca limbi de foc și stele-iele
e trei iunie
orașul din mine e mort
nu mai sărbătorește visele
***
frica se prelinge ca un plâns convulsiv
pe gâtul lung al sticlei de coniac
zbor se face din aripile strâmbe de fum
cu picioarele și capul în jos amețesc
delir de nori și cer invers
pământul fuge de sub cap
îmbată-te femeie și mai taci!
nu mai da din gură
nu vezi că scoți pe gura aia spurcată numai draci
ți s-a înnămolit sufletul de atâta ură
leapădă-ți cuvântul (ne)curat în nopți de uitare
lasă-te sedusă de privirile
care-ți netezesc carnea de mătase
culeasă dintre falduri grele de durere caldă
cu ochiul rece al minții depravate
mă analizezi
goală mă întorci pe toate părțile și mă cântărești din priviri
pe ici pe colo pielea se adună a durere mută
fericirea a fugit la mare
m-ai vândut pe un muc de lumânare
sau doar mi-ai luat sufletul în chirie?
ieftin…prea ieftin…
***
numele tău se rostogolește cald, rugător
pe note curtenitoare
în săruturi de mâini
pătrunde până la plăsele
cu lama ruginită
în mine.
***
mamă, în noaptea aia blestemată
m-ai născut cu o piatră neagră și aspră
în loc de inimă
o port în mine
grea
îmi prevestește visele
mă ia pe nepregătite de fiecare dată
un albatros strigă deasupra valurilor
dureri ascunse
țipătul lui strident se înfige
adânc în
piatra fisurată
***
în dansul nașterii
(cu oasele și carnea)
aripile stau să-mi explodeze
pe spate
se mișcă spasmodic sub pielea arsă
sub blestemul cumplit al (ne)iubirii
s-au răsfirat palid gata de zbor
sub privirea goală a unui Cupidon beat
***
păpădia se lasă mângâiată de mâna uscată a dorului
caii nărăvași ai zborului se lasă înșăuați de fiorul osului falangei
degetele-mi miros a smirnă și a duh, a faptă și a miez de nucă
mângâi felinarele strălucitoare
lumina lor se întinde pe asfalt
umbra degetelor merge mai departe pe foaie
se mișcă automat ca în transă
scrie! scrie!
disperarea se vede în nervul care conduce
zbaterea dureroasă a pleoapelor gândurilor
indiferente la lumina becului chior de deasupra mesei.
***
azi am plecat hai-hui
drumul era alunecos
se făcea că mă rătăcisem
printr-o pădure fără cuvinte
muțisem
ochii de cucuvea se înnegriseră
ajunsesem în nicăieri
plecasem din nicăieri
-nota de plată, vă rog!
-sunt jucată la ruletă
(zaruri aruncate pe un destin furat)
n-am bani, n-am timp
nu (mai) plătesc
încerc să mă (dez)lănțuiesc
durerea continuă să meargă în rând cu mine
s-a stricat
a început să pută și aduce a hoit
limba și frica nu mă mai cumpără
mă vând pe o pereche de cercei și o fustă roșie
mai plânge cineva în afară de mine
așa cu lacrimi de foc?!
—————————–
Corina GEORGESCU
13 iunie 2019
(Imagine sursă internet)