“Cunoscându-şi patria şi neamul, numai atunci începi a pricepe ca eşti cu adevarat Român. Cine nu învaţa istoria neamului său şi cine nu cunoaşte ţara sa, acela devine nevrednic a-i purta numele. Istoria este oglinda trecutului, în care o naţie îşi vede pe strămoșii săi, vede viaţa lor, vede sufletul lor. Şi astfel din răsfoirea istoriei trecutului unei naţii, se va reversa în sufletul fiecăruia, mai mult iubirea de neam” – Pământul şi poporul românesc – Stoica Teodorescu, 1921 Tipografia M.S.Gheorghiu Câmpina
Cel de care ne vom ocupa în textul de față, a lăsat urme adânci în istoria învățământului prahovean, cultura ploieșteană și mai ales în cercetarea istorică. Stoica Teodorescu s-a născut la 15 Mai 1887, în satul Șipote, azi Lipănești. Tatăl sau era preot și s-a preocupat de educația sa. Acesta a urmat școala primară în comuna natală apoi renumitul liceu ploieștean “Sfinții Petru și Pavel”, absolvind secția modernă cu Diploma nr. 48 Iunie 1908. Studiile superioare istorie și geografie le-a efectuat la Universitatea din București, obținând licența prin Diploma nr. 7403 din 26 Iulie 1914. La Universitate, Stoica A. Teodorescu a avut profesori de elita ca Nicolae Iorga, Simion Mehedinți, D. Onciu și alți. Imediat, după aceea se încadrează la Arhivele Statului din Capitală, unde a funcționat ca arhivist – paleograf, conform Ordinului nr. 102582. Majoritatea istoricilor care s-au ocupat de viața și activitatea profesorului Stoica Teodorescu – afară de prof. Paul D. Popescu – nu au relevat nici un aspect despre viața militara a lui Stoica Teodorescu, participarea lui la Primul Război Mondial. Dacă profesorul emerit Paul D. Popescu amintește sumar ca istoricul Stoica Teodorescu era ofițer în rezervă și a luptat pe front și a căzut prizonier, în rest nimic, apelând la erudiția doctorului în istorie Răzvan Martin află că profesorul Stoica Teodorescu și-a făcut datoria față de neam și țară a căutat în cadrele ofițerești ale Regimentului 47 infanterie, fiind adjutantul Comandantului de regiment. A fost mobilizat de la Câmpina la 29 Octombrie 1916, a fost luat prizonier în luptele din defileul Oltului, în zona Vâlcii. A fost dus în prizonierat în Germania. Este eliberat din prizonierat imediat după încetarea Primului Război Mondial, după care se întoarce la post, la liceul din Giurgiu. Autorul acestor rânduri ține sa mulțumească colegului mai tânăr, doctor în istorie Răzvan Martin, pentru datele comunicate. Profesorul Stoica Teodorescu a fost căsătorit cu Maria (1899 – 1984) și-a avut doi băieți Ștefan și Lucian (1920-1988)
Ștefan Teodorescu (1918 – 1992) a fost cadru universitar la UPG Ploiești. Profesorul Stoica Teodorescu, locuia foarte aproape de liceul la care preda, pe strada Sitarului. Avea o gradină îngrijită, în care cultiva florile sale preferate, Hortensiile . Era prieten cu av. Grigore Ivănceanu cu care avea afinități bibliofile. Aceste date mi-au fost comunicate de domnul Mihai Bădulescu, care l-a cunoscut din copilărie pe ilustrul profesor. După perioada în care a lucrat în Arhive, devenind expert în cercetarea arhivelor și valorificarea informației descoperite care va deveni o pasiune mistuitoare un adevărat “ violon d’Ingres”, devenind un foarte bun specialist în paleografie chirilica. Ca “expert paleograf” Stoica Teodorescu a colaborat cu primăria Câmpina la traducerea diferitelor documente. Astfel printr-o decizie a primarului Gh. T. Iliescu în Iulie 1945, primăria aprecia drept “ avantajoasă oferta profesorului de a traduce cele 2300 de documente cu 150000 lei” Profesorul D. Munteanu –Rimnic îl considera pe colegul sau de catedra Stoica Teodorescu un eminent arhivist alături de prof. Gh. Petrescu-Sava. Pe aceștia doi Dumitru Munteanu – Rîmnic îi propune în anul 1937 să facă parte din Comisia primăriei de a expertiza arhiva acesteia, din care urma să facă parte și prof. C. Moisil, directorul general al Arhivelor Statului. În anul 1948, Stoica Teodorescu solicită primarului Ploiești permisiunea de a cerceta arhiva primăriei “în orele de serviciu ale instituțiunii”, deoarece intenționeaza “ sa fac o lucrare privitor la trecutul învățământului ploieștean”. Stoica A. Teodorescu a fost numit profesor suplinitor la liceul ”Titu Maiorescu” din Giurgiu, unde a funcționat de la 1 Octombrie 1918 pana la 1 August 1919. În anul școlar următor este încadrat conform Ordinului nr. 14661, ca profesor provizoriu la Școala Reala Superioară din Timișoara, după care este transferat prin Ordinul nr. 116483/1919 tot ca profesor provizoriu la Gimnaziul “Barbu Stirbey” din Câmpina, prin ordine succesive i se va prelungi funcționarea până în Iulie 1927. În luna Mai 1919, acesta susține examenul de capacitate fiind atestat prin Ordinul nr.19589 din 1 Iulie 1919 și devine profesor titular. În anul 1923 Gimnaziul Câmpina va deveni liceu, profesorul Stoica A. Teodorescu devenind unul din cei care au pus bazele acestei școli. În legătura cu această problemă arătam că Stoica Teodorescu a fost pentru susținătorii înființării gimnaziului în clădirea conacului Știrbei construit în anul 1872, organizând chiar o manifestație împreună cu elevii și cu directorul Ștefan Popescu în fața Castelului Voila în toamna anului 1919. Această manifestație avea drept scop convingerea moștenitorului familiei printului Barbu Stirbei, Martha de Blome sa cedeze localul din oras pentru gimnaziu. Principesa a acceptat propunerea, iar în vechiul conac a funcționat gimnaziul până în anul 1928, când s-a construit noul imobil. În anul 1927, acesta s-a transferat la liceul din Ploiești, unde a predat geografia până la pensionare (August 1948). De la început ținem să menționăm că a fost un dascăl conștiincios cu multe realizări, funcția de director al liceului (1933-1938), a avut și preocupări politice. În August 1924 prof. Stoica Teodorescu împreună cu asistentul universitar N.A . Constantinescu asistent a lui N. Iorga, participă la întrunirea Partidului Naționalist al Poporului care a avut loc la Telega. Întrunirea a fost condusă de prof. D. Munteanu Rimnic ( Ploiești, 10 August 1924). După o perioadă de cochetare cu ideile politice ale N. Iorga, prof. Stoica Teodorescu s-a îndreptat spre organizația liberară din Prahova. Astfel ziarul ploieștean „ Libertatea” din 15 Martie 1932 îl menționează pe prof. Stoica Teodorescu ca membru în delegația permanentă a PNL alături de av.N.M. Pârvulescu, mr.Al. Mateescu, av.C. Ceruleanu , prof. C. Ghimpu, Nicu Economu, gl. L. Caracas, prof. A. Mosoiu, av. Victor Rădulescu (Câmpina), prof. C.Rigu, etc. care a hotârat excluderea din PNL a av. I. Cretoiu, Stefan Lilu, G. Isofescu, Al. Varcolici, adepți ai dezidenței ing. Petru Bejan. De asemenea ziarul liberal” Viitorul” din 3 Octombrie 1933 îl mentionează pe prof. Stoica Teodorescu ca fiind membru în Comitetul de propagandă și de organizarea luptei libertăților pentru „răsturnarea nefastului regim național tărănist”. Acest comitet era condus de av. Dem I. Nicolaescu, dr. I. Negruzzi, G. Manolescu, A. Mosoiu, Victor Rădulescu (Câmpina), etc. În perioada directoriatului sau liceul are „ una din cele mai fertile perioade de activitate” din întreaga sa existență, când au loc „reparații capitale ale clădirii, organizarea coloniei școlare de la Techirghiol, creșterea numărului de burse , reapariția revistei Curierul liceului, editarea a trei anuare, mari excursii școlare, s.a.” În această privință amintim doar excursia efectuata în vara anului 1920-1921 de profesor împreuna cu colegii sai C. Rădulescu și B. Dumitrescu și 40 de elevi de la gimnaziul Câmpinean în zona Brașov, Bran, Rucar, Curtea de Argeș. Aceasta excursie este publicata în Anuarul liceului „D.B. Stirbei” din 1919-1923. Profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat profund și în viața culturală a Județului Prahova. Astfel cât a activat la Câmpina a fost membru fondator al Ateneului „B.P. Hașdeu” condus cu har de ing. C. Bărbăcioiu. În cadrul acestui Ateneu profesorul a susținut numeroase conferințe cu teme culturale. De asemenea, la Ploiești, acesta a fost membru al așezământului Cultural „Nicolae Iorga” . Profesorul Stoica A. Teodorescu a fost membru al Asociației Profesorilor Secundari Secția Ploiești unde a desfășurat o fructuasă activitate. Astfel în ziua de 25 Martie 1928 acesta a conferențiat despre „ Probleme etnografice ale țării noastre” sub egida acestei Asociații. Prof. Stoica Teodorescu participa în ziua de 8 Noiembrie 1936 la dezvelirea bustului lui I.L. Caragiale în grădinița din fața liceului Sfinții Petru si Pavel, opera scluptoriței Letiția Ignat. Aniversarea zilei de 1 Decembrie 1938 apreciata de Stoica Teodorescu drept ziua definitivei biruinți pentru care și el a luptat cu arma în mână, spunea în cadrul ceremoniei de la liceul pe care îl conducea la Ploiești ca aceasta este „ziua în care s-au răzbunat toți rupții cu roata, toți spintecații în patru și spânzurați la marginea de drumuri, toți cei puși la jug dinaintea plugului, toate fecioarele batjocorite prin jus primae noctis si prin drepturile nemesesti nerecunoscute și toate mamele ce au coborât în pământ blestemându-și ceasul pentru care au fost sortite să aducă pe lume români pentru batjocura străinului. E ziua în care ni s-a răzbunat uciderea mișelească a lui Mihai Viteazul, martinizarea infernală a lui HOREA și a moților săi, scoaterea din minți a lui Avram Iancu. E ziua care a împiedicat sigura desfințare a neamului românesc în Ardeal începută cu scadența peste câteva decenii după marele război prin legile lui Apponyi” Un aspect mai puțin cunoscut al activității sale este faptul că figurează în statistica numirii din 1934 ca propietar a unei exploatații particulare din Câmpina, a cărei producție lunară obținuta varia între 3-7 tone de petrol, iar cea anuala de 50 tone. Aceasta îi asigura profesorului stabilitate financiara peste medie în comparație cu majoritatea colegilor sai de bresla. Stoica Teodorescu era un colecționar de arta, fiind un admirator al pictorului ploiestean P. Bulgaras. Astfel la expozitia personala a acestuia la Ploiesti din anul 1929 Stoica Teodorescu se numara printre cei care au achizitionat picturi. In calitate de membru al asociatiei culturale „Grupul Nostru” formata „de cativa intelectuali din Ploiesti” a participat in ziua de 12 Ianuarier 1946 la sarbatorirea prof. I. A. Bassarabescu, la sala „SCALA”, luand chiar cuvantul evocand in cuvinte calde personalitatea scriitorului academician. Deasemena Stoica Teodorescu participa in ziua de 20 Ianuarie 1947 la sala SCALA la sarbatorea aniversarii a 70 de ani a lui I.A Bassarabescu. Sarbatorirea a fost organizata de membrii Caminului Cultural ”Voievodul Mihai”. Stoica Teodorescu in numele corpului profesoral si ca a fost elevul lui I.A. Bassarabescu aduce omagiul sau. Din Bucuresti, profesorul venise cu un numar mare de fise istorice referitoare la Prahova. Cercetarile efectuate din primariile din Campina, Telega si Ploiesti precum si in cea a prefecturii si arhivele liceelor ”Sfintii Petru si Pavel „ si „Despina Doamna” a stat la baza catorva lucrari de mari proportii. Asa a fost Monografia Orașului Câmpina, bine primita de istorici vremii despre care N.Iorga scria”Lucrare foarte bine facuta, incepe prin consideratii asupra conditiilor georgrafice; ele sunt cu totul noua si foarte folositoare …. Un numar de documente incheie lucrarea , scrisa pe indelete , cu iubire si literar”. Un an mai tarziu a elaborat a doua lucrare de mari proportii „ Monografia Comunei Telega publicata tot la Campina cu aceiasi serioasa si erudita documentare. Dupa o cercetare de aproape un deceniu, profesorul a publicat o alta lucrare , Istoricul liceului „Sfintii Petru si Pavel”, care surprinde pe baza documentelor din arhiva, istoria acestui liceu. Din cercetarile sale au mai rezultat doua sinteze ”Istoria mestesugului si comertului in Prahova” si „ Istoricul liceului Despina Doamna” ramase nepublicate si o alta de mici proportii depre inceputul invatamntului prahovean. Intreaga opera stiintifica a profesorului se constituie intr-o convingatoare pledoarie pentru rolul arhivelor in cultura prahoveana. Stoica Teodorescu in calitate de director al liceului „Safintii Petru si Pavel” a facut parte din Comitetul de organizare a sarbatoririi profesorului Aurelian Mosoiu in ziua de 28 Mai 1937 cu prilejul pensionarii acestuia. Cu aceasta ocazie Stoica Teodorescu i-a inmanat sarbatoritului o frumoasa statueta reprezentand „GLORIA” pe care erau gravate cuvintele „ Corpul profesoral al liceului Sfintii Petru si Pavel din Ploiesti, Domnului profesor Aurelian Mosoiu indrumator spre glorie prin munca”. In perioada cat a fost profesor la Campina, profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat in infiintarea bibliotecii gimnaziului cu donatiile elevilor si bani donati de Comitetul scolar si care numara la finalul anului scolar 1919- 1920 peste 1088 de volume de literatura si stiinta si doua reviste „Educatia” si „Rasaritul”. Despre viata si activitatea profesorului Stoica Teodorescu au fost publicate in perioada interbelica doua monografii, una semnata de colegul sau Ioan Ludescu si alta datorata lui Ion Dumitrache – Godeni. Pentru activitatea sa stiintifica si mai ales didactica, profesorul a fost distins in anul 1967 cu titlul de PROFESOR EMERIT. Epigoni cu puternice reminiscente bolsevice au facut eforturi de a fi uitat acest emblematic istoric si profesor de exceptie. Din nefericire numele profesorului nu a fost acordat de municipalitatea din Ploiesti, unei strazi ( bine ca au altii, fara merite) la fel si la Campina. Nu are nici macar un modest bust chiar din ipsos. Bine ca unii epigoni s-au invrednicit sa-i ridice un bust unei dascalite bolsevice fara opera (Vasiliu Aspasia). Ar fi momentul acum ca cei in cauza sa-i scoata din neuitare personalitatea . P.S. Ma asteptam ca in anul Centenarului cei care se ocupa de destinele societatii „Cultul Eroilor” din Prahova sa fi publicat lucrari stiintifice, profesioniste, privind cadrele didactice, preotii, medicii, etc. care au servit tara sub drapel si au facut suprema jertfa.
BIBLIOGRAFIE
Constantin Dobrescu, Catalin Dobrescu , Liceul „Sfintii Petru si Pavel” lacas al culturii ploiestene, Editura Mythos, 2016. Constantin Dobrescu in colaborare,petrol, politica si cultura la Ploiesti, 2014. Gheorghe Rusu Togan , Spiritualitati campinenePloiesti, Editura Premier, 2009. Ion T. Sovaiala, Campina pagini dintr-o istorie in date, 1640 – 1946, Editura Fundatiei Culturale Libra, 2015. Arhivele Prahovei, nr.1/1996, Ploiesti; Editura Silex. Mihai Apostol , Profesorul si cercetatorul Stoica A. Teodorescu in „Campina literar – artistica si istorica” Suplimentul saptamanalului Oglinda de azi 2006 – 2012. Gheorghe Calcan, Cantemir Mosoiu, Profesorul si Senatorul Aurelian Mosoiu o personalitate a lumii Prahovene, Ploiesti, Editura Printeuro, 2003. Dobrescu T. Constantin, Memoria documentelor, Ploiesti, Editura Elapis, 2011. Constantin Dobrescu, Ion C. Petrescu, Viata cotidiana ploiesteana in documente de presa, 1899 – 1930, Ploiesti, Editura Elapis, 2009. Constantin Dobrescu in colaborare, Viata culturala a Municipiului Ploiesti si a Judetului Prahova 1919 – 1948, Documete, Ploiesti, Editura Silex, 1997. Constantin Dobrescu, Ion St. Baicu, Viata politica prahoveana 1919-1938, Documente,Ploiesti, Editura Scrisul prahovean, Cerasu, 2000. Col(r) Constantin Chiper, Cronica militara a Judetului Prahova, Editura Scrisul prahovean, Cerasu, 2012. Cantemir Mosoiu, General Traian Mosoiu, Ploiesti, Editura Grafoanaytis, 2017.
——————————————-
Prof. Dr.Constantin DOBRESCU
8 august, 2018