Constanța – Doina SPILCA: Dăngănit de frică (versuri)

Deznădejde

 

O așchie s-a desprins

din astrul solar,

un fluture,

cu antene din raze de soare,

cu aripi,

corolă de idealuri.

În zborul ideației,

s-a rătăcit

între frunză

și floare de nufăr

în spumă de mâl

și întuneric,

în frica atavică

a întâlnirii cu focul.

Pârjolul era

doar…

hiperbola

unui licurici.

 

 

Dangăt lecuitor

 

Iarna-i zgribulită

în cuptorul verii,

luna sângerie s-a stins,

vârcolacii

bezmetici

în blestem teluric

țes din răcnete

molimă,

frică nocivă

ferecând sanctuare

în pojar păgânos.

În surghiun

se aude

dangăt de clopot

rar și prelung

sau

bătut într-o dungă.

 

 

Frici risipite

 

Fricile,

siluete în griuri,

bântuie

pe sub scoarță

de falnic copac

în chinuri concentrice,

în jocul de-a baba oarba,

spulberate

în umbre vivace,

desferecate

spre ramuri

de rod.

——————————-

Constanța – Doina SPILCA

Timișoara

27 iulie 2020

Lasă un răspuns