Ancestru
E o iluzie,
sunt pădure
și îmi șuieră vânt pustiitor
printre crengile
dezgolite
de lacrimi de gheață,
înghesuind noaptea crivățului de bocet stelar
printre muguri de verde speranță.
Sunt aici
sau
sunt departe,
este vis
ori
realitate?
Sunt …
doar
un ram ancestral
ale cărui inele
scrijelesc
existența
cu mugur,
cu rod
de iubire,
cu sterp,
cu pustiu
și canon.
——————————-
Constanța Doina SPILCA
Timișoara
27 ianuarie 2019