E UNUL ȘI ACELAȘI VIS…
E unul şi acelaşi vis…
E unul şi acelaşi vis
Ascuns în drama renunţării
În cercul şapte interzis
Dintr-un meleag al rechemării.
Ne cufundăm într-un abis
Sub scutul alb al remuşcării…
E unul şi acelaşi vis
Ascuns în drama renunţării…
În viaţa noastră e înscris
Îndemnul sacru al chemării;
Dar noi, trădaţi din paradis,
Cădem în apa destrămării
Spre unul şi acelaşi vis…
DINTR-O IUBIRE CE NU ȘTIE
Dintr-o iubire ce nu ştie
Ascunsul marelui declin
Alt anotimp alegorie
Va mai purta un spadasin.
O urmă de copilărie
De-atunci destramă-un joc senin
Dintr-o iubire ce nu ştie
Ascunsul marelui declin…
Iar peste umbra mea târzie,
Încet şi trist, un balerin
Aduce ultima solie:
Coroana fratelui Cain
Dintr-o iubire ce nu ştie…
TOT STRĂINĂ ȘI DEPARTE
Tot mai străină şi departe
Lumina mea căzută-n zdrenţe
Doar ciobul rău o mai împarte
Nălucitoarelor prezenţe.
Iar eu, ascunsă între soarte…
În vagul tristei inocenţe
Tot mai străină şi departe
Lumina mea căzută-n zdrenţe…
Dar tot lumina mă desparte
Şi, monoton, indiferenţe…
Interminabil, ca în moarte,
Mă cheamă Ea, din aparenţe,
Tot mai străină şi departe…
TAINIC GÂNDUL SE PREFACE-N VERS
Parc-am obosit de-atâta mers
Drumurile-acum le văd solare;
Numai umbrele din ochi s-au şters
Cu-ntrebările „de ce?” şi „oare?”
Tainic gândul se preface-n vers,
Parcă-n vis nimic nu mă mai doare,
Dar am obosit de-atâta mers
Drumurile-acum le văd solare…
Şi privesc ca-ntr-un ochean pervers
Cum lumina e prea-nşelătoare
Cum că-i umbră picurând invers
Şi trădează când cu mine moare
Obosită de atâta mers…
NOI NU VOM ȘTI LA ÎNCEPUT
Noi nu vom şti la început
Ce-i rană şi ce e durere
De amintire şi trecut
După ani de grea tăcere.
Cei crini vor înflori durut
Ca nişte triste flori de sere…
Noi nu vom şti la început
Ce-i rană şi ce e durere.
Va fi un timp al toamnei, slut,
Într-o prelungă desfoiere
Şi zborul păsărilor, mut,
Către străine emisfere
Când nu vom şti la început…
CU ZDRENȚE ȘI CU SIHĂSTRII
Cu zdrenţe şi cu sihăstrii
Pe-atâtea suflete de ceară,
Între albastru şi stihii
Amurgul dorului mă doară!
Şi nici voi şti de-oi împestri
Un petic roz de prima oară
Cu zdrenţe şi cu sihăstrii
Pe-atâtea suflete de ceară…
Atunci voi fi, ori nu voi fi…
Doar umbra visului, avară,
Va trece-n curcubeu, pe zi,
S-o poarte Charon, grea povară,
Cu zdrenţe şi cu sihăstrii…
ȘI CÂTE GÂNDURI NU SE DUC SOROC
Şi câte gânduri nu se duc soroc
Între nuntiri, pe umeri de ninsoare,
Lăsându-ne pustii în echivoc
Că nimănui nimic nu i se pare!
Ne ducem iar, tâlhari, prin iarmaroc,
Cu inima la preţ de cerşetoare…
Şi câte gânduri nu se duc soroc
Între nuntiri, pe umeri de ninsoare!
Dar nu mai e pe nicăieri un foc
La dimineţi, de-un timp, s-au pus zăvoare…
Înmugureşte tainic în ghioc
Alt ţărm duşman şi nu mă ştiu datoare
Atâtor gânduri ce se duc soroc.
O, ȘI INIMA CUM BATE…
O, şi inima cum bate
Gândul rătăcit de mine!
Ora frunzelor uscate
Parcă plânge, parcă vine…
Şi-i aproape de cetate
Pragul liniştii străine…
O, şi inima cum bate
Gândul rătăcit de mine…
Eu sunt dor pe jumătate
Căci pierdută pe retine
Număr falsuri ignorate
Din capcanele-n ruine…
O, şi inima cum bate!
EU, TOT DINCOLO DE SENS…
Eu, tot dincolo de sens,
Ca un timp mocnind în ceaţă;
Dinspre firav către dens
Vin schimbările la faţă…
Univers de drum imens
Înşirat pe-o slabă aţă,
Eu, tot dincolo de sens
Ca un timp mocnind în ceaţă…
Înrobită mai intens
Unui spaţiu ce mă-ngheaţă
Curg spre mine tot invers
În capcana de paiaţă
Şi tot dincolo de sens…
ARIPA DE MÂL NE DOARE
Aripa de mâl ne doare,
Alta bate-n sus, spre stele,
Ne mai picură candoare
Peste tristele vopsele…
La mijloc, mai trădătoare,
Inima, cu zbateri grele…
Aripa de mâl ne doare
Alta bate-n sus, spre stele
…
Şi-om închide sub zăvoare
Toate rănile rebele;
Umbra, doar, ucigătoare…
Chiar ascunsă sub zăbrele
Aripa de mâl ne doare…
–––––––––––––––
VOICULESCU Claudia, scriitor, poet, născută la data de 30 ianuarie 1950, în comuna Corbii-Mari, județul Dâmboviţa. Studii: Facultatea de Litere, Universitatea București. Membră a U.S.R. (Uniunea Scriitorilor din România), a S.M.S.P.R. (Societății Medicilor Scriitori şi Publicişti din România), a PEN (România), a U.M.E.M. (Union Mondiale des Écrivains Médecins), a S.R.I.M. (Societatea Română de Istoria Medicinei), a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni și a U.Z.P.R. (Uniunea Ziariştilor Preofesionişti din România). Debut în poezie: 1968 în revista “Manuscrise“ a Liceului nr.27, Bucureşti. Debut editorial: 1978 în „Caietul debutanţilor“ în urma „Concursului de debut în poezie“ al Editurii Albatros. Aprecierile critice la grupajul de poezii intitulat: „Jocul şotron“ s-au datorat poetului Ştefan Augustin Doinaş cât şi criticului literar Laurenţiu Ulici. Volume publicate: „Rondelul orei fermecate” (Editura „Insert”, Bucureşti, 1994); „Nimic pentru vamă” (Editura „Helicon”, Timişoara, 1998); „Arzând anotimpuri” (Editura „Helicon”, Timişoara, 1998); „Dintr-o iubire” (Editura „Signata”, Timişoara, 2001); „Şansa suferinţei” (Editura „Muzeul Literaturii Române”, Bucureşti, 2006); „Sudul târziu” (Editura „Vremea”, Bucureşti, 2008); „Dintr-o iubire/Szerelemből” – Ediţie bilingvă română-maghiară (Editura „Agerpress”, Bucureşti, 2010); „Poeme/Poèmes” – Ediţie bilingvă română-franceză (Editura „Detectiv”, Bucureşti, 2011); „Poezii” (Editura „Ideea Europeană”, 2012); „Spre ciuturi”- Opera omnia (Editura „Tipo Moldova”, Iaşi, 2012); „Mozaic”- Opera omnia. Publicistică şi eseu contemporan (Editura „Tipo Moldova”, Iaşi, 2012); „Trepte-n adânc” (Editura „Tracus Arte”, Bucureşti, 2014); „Vedere prin hublou”- Opera omnia. Publicistică şi eseu contemporan (Editura „Tipo Moldova”, Iaşi, 2015) (George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia, 1 Iunie 2020)