Plouă iar…
Plouă iar, cu săruturile inimii tale,
Îmbrățișează-mă ca să-mi acoperi inima,
Depărtările s-au strâns într-o respirație.
La orizont am contorizat minusurile care ne-au limitat
Și m-am îndurerat că în dimineața aceasta trebuia să pleci,
Mi-a rămas să-mi adun visele pentru această călătorie,
Despre care mâine nu vom mai vorbi.
Sper că n-ai să adormi când mâna mea se va întinde
Să cuprindă liniștea ta,
Oglindită în ondularea apelor,
În sunetul soarelui ce va respira,
Chemarea ta.
———————————
Claudia BOTA
30 iulie, 2018