Mi s-a părut cel mai bun ca idee. În primul rînd pentru că se foloseşte de o situaţie extrem de cunoscută, care este şi trama Odiseei. În al doilea rînd pentru folosirea în dublu sens al cuvîntului războiul – fiecare cu războiul lui. În al treilea pentru că, în ciuda aparenţei metaforice, urzind timpul mărturiseşte un adevăr extrem de dur şi trist, femeia singură trebuie să schimbe urzeala vieţii de pînă atunci. Pentru cei care nu acceptă încă, poate e un bun exemplu că se pot scrie haiku-uri şi fără kigo (clasic). Războiul e pentru oameni un sezon de departe mai redutabil ca orice anotimp. Nu e vorba aici despre relativ duioasa integrare în cosmosul natural ci despre supravieţuirea în plin dezastru uman. (Corneliu Traian Atanasiu)

————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

25 ianuarie 2018

Afinitatea celor două imagini umple poemul de o stare de armonie universală. Lucrurile sînt așa cum e îndătinat, afară ninge încet și în casă se cerne spornic făina pentru cozonaci. Iarna de-acum nu se dezminte. Sita veche, a cerului sau a bunei, își face treaba. Și limba știe că, nedezmințit, fulgii se cern din ceruri pe pămînt și în covată sita ninge pulberi albe de făină.
Și totul a început harnic din zori. C-o fulguială și cu o grabă bine temperată. Depășind oarecum faptele în sine și plăsmuind prin imponderabile interferențe și printr-o nebănuită detentă atmosfera sărbătorii. În această magie aluzivă de a convoca, prin evocarea unor detalii expresive, contexte vaste și situații consistente care se amestecă fără nicio reținere constă tot farmecul haiku-ului. (Corneliu Traian Atanasiu)

————————–

Vasilica Grigoraș

Vaslui

18 decembrie, 2017