Aristotel vorbea de zoon politikon, concepția potrivit căreia omul este un animal socio-politic. Adică, prin însăși natura sa, omul este destinat nu numai unei existențe biologice, ci și uneia sociale, care se cheamă făurirea binelui și căutarea fericirii. Cu completarea că fericirea (mai mult un concept decât o realitate, în mult mai mare măsură o năzuință decât o împlinire statornică) presupune o totală independență de constrângerile materiale și care – ne face cunoscut gânditorul antic grec – se realizează plenar doar în comunitatea politică. Asta deoarece „individul este este incapabil să o facă singur”. În plus, așa cum corpul este anterior organelor, căci întotdeauna întregul premerge partea, tot astfel statul este anterior familiei și omului. Ba mai mult, potrivit cinicei spuse că „Nimeni nu este de neînlocuit” (nu-i așa că ea pare de-o vârstă cu politica?), individul nu poate să existe fără stat, în schimb statul poate să subziste fără un individ.
Iată germenele statolatriei (rațiunile istorice și cele ideale ce alcătuiesc premisele necesității statului), oricât ar fi el de ticălos și abuziv în formele sale antice, medievale, moderne, bolșevice și globalizante din zilele noastre, pe care, circa 1800 de ani mai târziu, florentinul Niccolò Machiavelli (1469-1527) l-a dezvoltat în micul său tratat Principele (memorial sau sumă de reguli, norme și sfaturi, apărut în românește la Editura Mondero, 2005, în traducerea Ninei Façon, cu o prefață de Alexandru Balaci), prin riscante idei de felul: „Responsabilitatea etică este totdeauna legată de scop și de finalizarea victorioasă a acțiunii și nu de mijloacele care pot fi utilizate” (de unde indiscutabilul machiavelism al concluziei „Scopul scuză mijloacele”, chiar atunci când aceasta pledează pentru unificarea politică a Italiei), „Morala de stat constă în subordonarea individului colectivității și intereselor sale, mereu superioare”, „Mântuirea sufletului nu este rugăciunea, ci fapta”, „Orice stat piere dacă nu trăiește în concordanță cu vremea”, „Principele constituie, la un moment dat, o însumare individuală a unui imens organism colectiv” etc., idei prin care autorul a dobândit nemuritorul rang de fondator al științei politice, „ca forță și formă autonomă a rațiunii” (Al. Balaci), iar scrierea lui pe acela de „adevărat program de redeșteptare națională”.
Sigur, ar fi multe de spus despre afirmațiile cu caracter politic ale celor doi gânditori. Dar cum prezentul articol nu și-a propus așa ceva, motiv pentru care niște ample digresiuni ar fi mai degrabă supărătoare decât bine primite de cititorii expeditivi, mă voi limita la următoarele precizări:
1) Trăind într-o epocă anterioară creștinismului, Aristotel n-avea de unde să știe că adevăratul creștin nu este niciodată singur, deci n-are trebuință de încorsetanta comunitate politizată, și că fericirea lui se alimentează din bogăția și armonia lăuntrică, la care ajunge numai printr-o sinceră și neîntreruptă relație cu Dumnezeu;
2) Statul n-a fost niciodată anterior familiei și omului, căci „statul nu este decât forma legiuită a vieții în comun a oamenilor” (Petre P. Negulescu), care – prin mijloace tiranice sau subtil-demonocratice – mereu caută să țină sub control cele două entități sociale fundamentale, ba chiar să demanteleze familia tradițională prin necontenitele lovituri sub centură pe care i le administrează în ultimul timp;
3) Da, statul poate să subziste fără unul sau mai mulți indivizi, dar în plan umanitar-valoric devine opresiv și, ca atare, nevrednic în urma decimării elite sale intelectuale din considerente politico-ideologice (cazul statelor bolșevice), respectiv muribund printr-o expatriere mai ceva ca-n vreme de război (cazul României postdecembriste);
4) Părerea mea despre morală și etică, mi-am expus-o, printre altele, în următoarea maximă din cartea Cuvinte-ncumințite (Editura Echim, Sighetu Marmației, 2014): „Dacă morala este forța Binelui coborâtă la nivel uman, etica este binele forțat prin legi să-i confere umanului un anumit nivel”.
Astea fiind mult controversatele baze ale politichiei, pe meleagurile noastre lucrurile la acest capitol au fost și continuă să rămână catastrofale: odinioară cu rușinoase trădări (bunăoară, trădarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, apoi cea a mareșalului Ion Antonescu), respectiv cu coterii, furtișaguri și alte multe năravuri fanariote (păi, de florile mărului a inventat Nicolae Iorga termenul „fripturism”?); pe urmă cu frica, găunoșenia, lașitatea și primitivismul, în primul rând cel politico-ideologic, din sinistra perioadă bolșevică; astăzi, după trei decenii de postdecembrism eminamente ruinător pe toate planurile, cu trădări la tot pasul, impostori cu duiumul, analfabeți funcționali cu toptanul, aleși ce fură pe rupte cu legea-n mână, demnitari ce ar trebui să stea după gratii și infractori, tovarășii primilor, care ocupă demnități publice.
Nu mai pot face distincţii între nenumăratele coşmaruri de peste noapte şi realităţile virusal-coşmarizante de peste zi, în care umanul, în maximala sa generalitate, este literalmente şi realmente pedepsit şi dezagregat, lovit economic şi contorsionat social, într-o degringoladă biologic / ontologic fără precedent în istoria cunoscută a omenirii, noch nicht da gewesen in der bekannte Geschichte der Menschheit…
Ediţia a XV-a a Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS: științe exacte și mai puțin exacte” a avut loc pe 23-24 octombrie 2020. La ședința Comitetului de organizare din 19 august 2020 la propunerea domnului academician Nicolae Dabija s-a luat decizia ca acest eveniment, programat iniţial în Republica Moldova, să se desfăşoare în sistem online, datorită pandemiei de coronavirus – Covid 19, după cum a informat domnul Valeriu Dulgheru, din Chișinău.
La Clubul CFR Iaşi de la Râpa Galbenă, în urmă cu doi ani, a fost format un Comitet de iniţiativă de înfiinţare a Centrului muzeal al locomotivelor Iaşi, de fapt un muzeu feroviar în toată regula. La Comitetul de iniţiativă au aderat foşti şi actuali ceferişti, salariaţi şi pensionari, de la Regionalele CFR Infrastructură şi de Călători din Iaşi, în frunte cu ing. Timotei Leon, ales preşedinte. Din acest Comitet mai fac parte ing. Gabriel Mărgineanu, ing. Petru Naslău, ing. Emil Gnatenco, ing. Dan Teodorescu, ing. Costel Gugeanu, ec. Iulian Trufanda şi prof. Paul Zamfir, ultimul fiind şi directorului clubului ceferist mai sus menţionat.
Tradițiile din satul românesc s-au pãstrat de veacuri și mãrturisesc despre vremurile trecute. Aceste obiceiuri și tradiții înfrumusețau viața românilor păstrând în acelaşi timp legãtura primordialã cu Dumnezeu , cu natura și cu strãmoşii… Perioada Sărbătorilor de Iarnã (Crăciunul și Anul Nou) era așteptată cu nerăbdare, mai ales de cãtre copii, pentru frumusețea tradițiilor care le însoțeau. Umblatul la Colindeți sau Mer-sul la Colindeți 
Din primãvara anului 2020, fiecare dintre noi am fost nevoiţi sã trecem prin clipe dificile fiind puşi în situaţii deosebite pe care nici mãcar nu ni le-am fi imaginat vreodatã şi care ne-au gãsit nepregãtiţi. Pânã atunci, aveam încredere în forţele şi în informaţiile noastre , în familiile noastre, în prietenii noştri , în conducãtorii şi în îndrumtorii noştri,…Ne obişnuisem cu ideea cã mergem spre mai bine şi cã omenirea progreseazã, ne obişnuisem cu faptul cã ştiinţã şi tehnologia fac deja în mod firesc parte din viaţa noastrã şi cã dacã le vom putea dezvolta şi stãpâni tot mai mult, acestea ne vor oferi soluţii şi sprijin, ba chiar ne vor permite totul. Ne obişnuisem cu o anumitã stare sufleteascã, cu un anumit nivel de confort, cu o automulţumire chiar şi, deodatã, totul a fost dat peste cap pe neaşteptate, într-un mod incredibil, de ceva aparent banal şi inofensiv, asemeni unei gripe, de ceva extrem de mic, atât de mic încât nu-l poţi nici împuşca nici tãia cu vreo sabie, nici rupe în bucãţi, de ceva pe care … nici mãcar nu-l poţi vedea cu ochiul liber! Acest rãu a fost denumit tehnic şi straniu: COVID-19, un nume predestinat pentru un virus care avea sã arunce întreaga lume în haos , o EXISTENŢÃ ÎMPREUNÃ ÎN VID, respectiv CO-VID. Acest virus a cutremurat şi a bulversat lumea întinzându-se ca o adevãratã plagã pe toate continentele globului. El a omorât oameni, a prãbuşit economii ale statelor, a închis oamenii în case şi a închis graniţe dintre ţãri , a pus tot felul de limitãri şi bariere stabilind anumite distanţe numite pur şi simplu « sociale », a astupat nu doar nasuri cât mai ales guri şi a oprit libertatea cuvântului, a redefinit drepturile şi libertãţile cetãteneşti, a interzis unele drepturi fundamentale, a acoperit feţele schimonosind frumuseţea chipului dumnezeiesc în om…
O fi!? N-o fi!? Mai știi? Istoria ,,țărilor care folosesc băi cu aburi e veche și preluată din generații în generații.Un leac băbesc?! Camerele de baie cu aburi originale au fost mult timp populare aproape la fiecare națiune. Toate ritualurile și procedurile de băi au ca scop îmbunătățirea stării de sănătate a unei persoane și întărirea viguarei. Băile de aburi s-au dovedit,de-a lungul zecilor de ani avînd un efect pozitiv asupra corpului omenesc. Se recomandau a fi făcute odată la două săptămîni, în loc de un antrenament obișnuit,,o zi de baie cu aburi,,. O astfel de îmbăiere șochează corpul ,îl scot din ritmul obișnuit ,încît nu are de făcut decît o încercare ,,violentă,, de a face corpul mai puternic,mai rezistent ,mai frumos. Rezultatele unei ,,zile de baie cu aburi,, este prelungit, efectul său se va răsfrînge timp de cel puțin o săptămînă. Literatura de specialitate ne informează nu numai de efectul pozitiv a unor asemenea băi, dar de o vastă răspîndire a acestui tratament în lume.Unii dintre noi,au cunoscut ,,baia de aburi,,încă din copilărie, care se denumea ,,baie turcească,,. În literatura de specialitate ni se descriu ,,băile cu aburi ,,din sec. XVIII,, păstrate integral pînă în zilele noastre. Camerele acestor băi au pereții groși și în unele părți se observă o serie de găuri căptușite cu ceramică. Rolul acestora fiind de a permite circulației aburilor, aerisirea perfectă. Pe alocuri a fost denumită ,,baia neagră,, deoarece la începutul sec. XX cînd boala de rîie se răspîndise, a fost recomandată ca una din soluțiile de vindecare. Specialiștii le recomandă ca fiind o instituție de vindecare –de sănătate. De altfel, datorită răspîndirii și folosirii acestor ,,băi de aburi ,,în antrenarea sănătății corpului omenesc ,,vom găsi ,,băile cu aburi ,,în literatură în general și în folklor în mod special.,,BAIA ESTE O A DOUA MANĂ / Ține minte ziua de sîmbătă, ziua de îmbăiere,, ,,Baia este sărbătoarea pentru trup și suflet,,.. Camerele de băi cu aburi ,originale sunt foarte populare aproape tuturor națiunilor. Camerele perechi din diferite țări diferă în funcție de propriile lor caracteristici,dar fiecare din ele au efect pozitiv asupra corpului. De altfel se recomandă ca o dată la două săptămîni, în loc de antrenament sportiv obișnuit, ar trebui să ai parte de,,o zi de băi cu aburi,,.Cu foarte mulți ani în urmă, se răspîndise un obicei în orașul Iași ,,baia cu aburi,, sau ,,Moișe beider,,. Una din cele mai populare ,,sporturi,, de sfîrșit de săptămînă. Actori, regisori, scriitori-într-un cuvînt ,,oamenii de artă și cultură,, din Iași se îndreptau spre o margine de cartier a Iașiului. Fiecare avea în sacul său prosoape și bine înțeles un cearșaf alb, proaspăt apretat. Cele cîteva camere erau proaspăt aerisite. Camera de primire luminoasă, cu cîteva scaune și vreo două bănci; apoi camera cu dușuri calde și reci în care –ți pregăteai corpul –spălat cu săpun ;iar intrarea în Camera cu aburi se făcea prin trecerea printr-o ușă de lemn din stejar. Erau cîteva trepte pe care ne așezam, iar la picioare –o cofă cu apă rece. În față -un cuptor cu porți de fier. Doar omul din personalul de serviciu era autorizat să deschidă porțile cuptorului de unde ieșeau aburi fierbinți care învăluiau corpurile. Cofele cu apă rece,foloseau la îmbiere atunci cînd simțeai fierbințeala aburilor. Vreo doi din personalul de servici ne stăteau la dispoziție purtînd în mîini un fel șomoioage formate din cîteva ramuri de frunze de stejar. La atingerea corpului, sensația era puternică,încăt doar stropitul cu apă din cofă te punea pe picioare. În cele cîteva momente ,transpirația curgea de-a lungul și de-a latul. Ici-colo auzeai vaiete,murmure și unul cîte unul, după ce coborau scările de stejar, se așezau pentru ,,o respirație lungă,,. Cei înscriși pentru,,masaj,, își așteptau rîndul înfășurați în cearșaful alb.Sache,, sau Moșe te preluau pe unul din paturile pregătite și după ce te ungeau cu o pastă, îți fărămițau fiecare bucață a corpului ,încă înfierbîntat. Urma ,,odihna din ,,Salon,, în care balivernele,bancurile și bîrfelile nu se mai opreau.Călătorind, dar și din lectura unor cărți de specialitate,am aflat despre larga răspîndire a ,,Băilor cu aburi,,în Turcia. De altfel într-o seamă de creații literare din ,,perioada de aur,, a curților otomane din sec. XVII, precum a scriitorului Drauișe Ismail din 1648. Eroul principal fiind un tînăr Imangi Bali. În povestire se descrie, amănunțit, podeaua de ceramică albă din care țîșnesc stropi fierbinți, aceștia sunt vaporii care se împrăștie prin toată încăperea. Una din curiozități ,,într-o țară dictatorială-precum Turcia ,,doar la sauna fierbinte,, oamenii își spun nădufurile. Plasticianul Ahmad Rustam Akigi a prezentat o expoziție intitulată ,,Hamam,, În Finlanda baia de aburi ,,Flying,, este concepută pentru grupuri mici. Iar în Italia ele găzduiesc doar 10 persoane. Una din cele mai elegante ,,Băi de aburi se află la poalele dealului Gellert. Caracteristic este eleganța deosebită, începînd cu primirea și pînă după gustarea stropită cu băuturi alcoolice de înaltă calitate. Ca să nu mai pomenesc de, ,serviciul din perioada ,,băii de aburi,, .O seamă de artiști plastici au realizat tablouri ,,Venus rusoaica,, de Boris Kustolev; ,,Primăvara,, de Iuri Kugaci; Iar în literatură semnalez ,,Cronica lui Nestier,, Povestea de demult,,; CEHOV ,,povestirea,, La baie,, precum și un ÎNDRUMĂTOR prin Istambul,, de Tisrastebnes-edit.Alben Michel. În Romînia: Olteanu Antoaneta,, Zile și demoni,, Corneliu Ursu ,,Remember epistolar,, Semnalizez deasemeni ,,MUZEUL de istorie a camerelor cu aburi,, din sec.XVI. Ne este prezentată ,,Ceremonia îmbăierii miresei,, diverse obiecte precum săpunuri, piepteni, pantofi de lemn, servicii de cafea și ceai,, ș.a Înainte de a încheia amintesc și o peliculă cinematografică realizată de Al.Rogojkin. 
Nu cunosc fii sau fiice ai foștilor deținuți politici să stea cu mâna întinsă la stat pentru despăgubiri şi…totuşi s-a promulgat o lege pentru ca cei care au suferit în timpul prigoanei comuniste să fie condamnați încă o dată în democraţia noastră originală şi „europeană”. Sistemul militarizat al pensiilor speciale se pare că şi-a făcut datoria în slujba Anei Pauker, Luca şi Dej, care „bagă spaima în burghezi”? Celor care în anii comunismului i-au băgat în puşcărie pe luptătorii pentru libertate anticomunişti li se dă astăzi, printr-o lege, garanţia că au avut dreptate? România pare o continuare din punct de vedere structural-politic o extindere a comunismului sub o altă formă? Deciziile Tribunalului Poporului din 1948 -1953 înfiinţate de corifeii lui IV Stalin sunt astăzi recunoscute de statul român controlat de pensionarii de lux din serviciile de forţă. Asociația Foștilor Deținuți Politici a protestat față de caracterul criptocomunist al Legii 232/2020, prin care urmași ai foștilor deținuți politici și luptători anticomuniști sunt privați de drepturile reparatorii cuvenite. Aceştia au reclamat că „avem de-a face cu o crasă necunoaștere și chiar cu o ură necreștinească! După 75-80 de ani asistăm la redeschiderea dosarelor originii sociale a copiilor noștri!” În comunicatul din data de 13 noiembrie, Comitetul Național de Conducere al Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) protestează față de prevederile Legii 232/2020, pe care o consideră„inechitabilă și interpretabilă”.Legea, promulgată de Președintele României în data de 5 noiembrie este discriminatorie la articolul 13. „Printre cei afectați de efectele legii se află, spre exemplu, cei mai mulți dintre urmașii luptătorilor anticomuniști din Munții Făgărașului…, precum și ai celor considerați de popor ca sfinți ai închisorilor, dintre care îi amintim pe Traian Trifan, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Părinții Ilie Lăcătușu și Crăciun Opre și mulți, mulți alții. Paradoxal, mulți dintre tinerii anticomuniști arestați în 14 mai 1948, zi instituită de Parlamentul României ca Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste printr-o lege promulgată tot de Președintele României sunt condamnați, acum, prin această Lege „criptocomunistă” 232/2020. Comitetul de Conducere al AFDPR consideră că „avem de-a face cu o crasă necunoaștere și chiar cu o ură necreștinească, dusă, dacă s-ar putea, și dincolo de mormânt, astfel încât lăsăm să se întrevadă pentru necunoscători faptul că volumul și bestialitatea crimelor săvârșite de regimul comunist ilegitim și criminal ar putea suporta vreo comparație!”.