ÎNGERUL IERBII
Tălpile mele goale
purtate de aripa gândului flămând,
Aleargă nestăpânite prin iarba îndepărtată
a copilăriei!
Pe întinderea inocenței,
copilul din mine îmbrățișează timpul.
Ochiul îngerului ierbii, clipind bucuros,
se deschide vioi,
sărutându-mi pașii!
Largi, aripile lui mă-nvelesc
eliberându-mă din mine.
Vorbele se risipesc în tăceri adânci,
Doar …simt!
Atingerea verde mă-nalță către dumnezeire,
eliberând copilul răstignit de-o veșnicie
În trup învechit.
Brusc, clipa mă strigă în mine
chemând copilul înapoi, către asfințituri.
Ochiul umed al îngerului, acum trist, se închide,
smulgându-mi de sub tălpi
și ultimul fir de iarbă…!
ÎNTREBĂRI
I-ai spus vreodată zilei că eu sunt strălucirea
Din ploaia de lumină ce-n ochi ți se răsfiră,
Că-n piept îți sunt bătaie și flacără și șoaptă,
Că sunt secunda vieții ce timpul ți-l răsfiră…?
Mă-ntreb, oare vreodată când ziua-și pleacă fruntea
Și îngeri, blând, te-mbie să treci sub veghea lor,
Primind sărutul clipei, m-ai furișat prin gânduri,
M-ai legănat cu-n zâmbet și ți-ai șoptit…”mi-e dor”..?
Și oare-n zorii leneși când pleoapa lin se zbate
Și-o rază jucăușă salutu-i ți-a lăsat,
Tu m-ai luat în brațe să mă trezești din tine
Și să-mi zâmbești departe…știind că m-ai visat…?
Doar întrebări nălucă, ce-și caută răspunsul,
Ce-mi împânzesc prin gânduri și somnul mi-l alungă,
Mă tremură în mine și-n ochi cu pleoapa tristă
Lăsând cărare lină…de dor și cale lungă!
A FOST UN VIS ?
Oare-am visat, când degete febrile
Prin părul meu își căutau cărarea,
Și-n ochii ce și-au ridicat privirea
Se împleteau dorința și mirarea…?
Un vis a fost, când buzele flămânde
Pe ceafa caldă înfloreau fiori,
Și-n piept apoi, atingerea fierbinte
Se risipea-n explozie de culori…?
A fost un vis când m-ai luat în brațe
Și-am renăscut murind, iubind durut,
Și-n țipăt de izbândă, rândunici gingașe,
În cuibul ființei mele s-au zbătut…?
A fost un vis când limbi de flăcări roșii
Dansau frenetic pe zăpezi sihastre,
Iar ochii tăi ce s-au deschis în mine
Au răscolit întinderile-albastre…?
Nu, n-a fost vis, s-a întâmplat aievea
Dar nu acum, ci într-un veac trecut,
Când noi ne căutam prin răsărituri
Mult mai-nainte de-a ne fi născut…!
ÎNTOARCERE LA RĂDĂCINI
Din mers te-oprește , omule grăbit,
Și mai admiră-n tihnă-o floare,
Fă-ți timp și-ntreabă firul ierbii
Când cade-n brazdă, dacă-l doare..?!
Ascultă păsările-n ramuri
Și greierii ce cântă-n seară,
Desculț aleargă-n iarba moale
Mai fi copil o clipă, iară!
Fă-ți un căuș din podul palmei
Și bea dintr-un izvor de munte,
La umbra nucului adastă
Când ai sudoarea-n bob pe frunte!
Du-te la poama din livadă
Și-i mușcă lacom miezul dulce,
Ascultă liniștea din vatră
Când ziua pleacă să se culce!
Fi rugăciunea la icoană,
Și mugurul care plesnește,
O doină, o lacrimă și-un zâmbet
Fi pântecul ce zămislește!
Du-te în lan să arzi cu macii,
Fi rouă-n zori pe firul ierbii,
Și-ntr-o poiană însorită
Fi lacul care-adapă cerbii!
Ca rândunica te întoarce
La cuibul streașinei din tine,
Te caută la rădăcină,
Căci tot ce-i bun, de-acolo vine!
MĂR ALBASTRU
Stau să-nflorească-n mine merii
Și crengi cu frunza-n ram bătută
Sub greutatea de podoabă
Mâna pământului sărută!
Crescuți în colțul meu de taină
Doar ochii tăi vreau să-i privească
Din ei culoarea ca să-ți fure
Și în albastru să-nflorească!
Mijește fructul, cad petale,
Cărarea de albastru-i plină,
Sunt toată-un rod ce naște roade
Și-n miezul lor poartă lumină!
M-am preschimbat în măr albastru
Pe ramul unui vis curat,
Că ți-am furat din ochi culoarea
Ce crezi…? Să fie oare un păcat…?
O ALTĂ EVĂ
Doamne, îndrăznesc să-ți cer,
E o rugă nu-i favoare,
Fă-mă iarăși lut și apă
Căci trupul ce-l am mă doare!
Mai creează-mă odată,
Dar mă lasă să-mi aleg
Coasta ce-mi va fi sămânța
Din care-o să mă culeg!
Dă-mi măcar o jumătate
Dacă poți și mai mult nu-i,
Dar să fie, te rog Doamne,
Bucată din coasta “lui”!
Ca să-l am mereu în mine
Și să-mi curgă, viu, prin sânge,
Rescriind matricea lumii
Evă, ochi ce nu mai plânge…!
PĂCAT CERESC
Zorii i-am închis la margini de lume
Și paznic le-am pus un veșnic amurg,
În templul iubirii, prin cercuri de flăcări,
Trupurile noastre fluide se scurg…!
Ca o litanie cântată de veacuri
Ne unduie-n vine cerescul păcat,
Suntem lumina din noaptea dorinței
Și îngerii albi ce prin iad au călcat!
E noaptea când mirii din noi sunt păgâni
Dar inelele care leagă sunt sfinte,
Un amestec ce înalță, coboară,
De sfânt și păcat și aduceri aminte…!
SĂ NU M-ATINGI
Să nu m-atingi, c-ai să trezești femeia
Care de veacuri parcă doarme-n mine,
Căci palma ta, care miroase-a viață,
Mă înfioară și mă arde-n vine!
Să nu m-atingi, că-n cercuri sângerânde
Reverberează-n trup trăiri ascunse,
Ce brusc ațâță focul ce mocnește
Sub prefăcute liniști nepătrunse!
Să nu m-atingi, c-ai să topești ghețare
În care inima mi-e-ncătușată,
Și-am să mă scurg apoi nestăvilită
În trupul tău, și-un fluviu voi fi toată!
Să nu-mi atingi cu palma nici chiar umbra,
Căci și ea se-nfioară când te simte,
Rămâi în fața mea, doar mă privește
Oricum te am mereu, în trup și-n minte!
SÂNGE DE ZALE RUPTE
E noiembrie iubite și-n cer
Cresc aripi de păsări rănite
Și-n crengi de copaci dezgoliți
Râd umbre cu fețe cernite,
Pe plumbii ce atârnă din cer
Rugina își crește sămânța,
În pat, așternutul de ceară
Ne îmbracă-n uitare dorința…
E noiembrie iubite și-n noi
Curge sângele zalelor rupte,
Aspre, doar scări ce coboară
Înguste…și reci…și abrupte!
E-un târziu de noiembrie iubite
Când ploile sure ochii-mi rănesc
Și mă-ntreb căutându-mă-n noi
De mai știu sau mai pot să iubesc…?!
TE-AȘ FI IUBIT
Te-aș fi iubit cu nopți albastre,
Te-aș fi iubit cu răsărituri,
Mi-aș fi plecat genunchii-n mine
Doar să te am și-n asfințituri,
Te-aș fi iubit cu nopți de veghe
Când clipele în clipe mor,
Te-aș fi iubit cu rugăciunea
Ascunsă-n țipătul-fior,
Te-aș fi iubit ca pe-o lumină
Ce umple clipa mea de cer,
Cu răzvrătirea și cu teama
Că-n mine, eu, captivă pier…!
Te-aș fi iubit cu ne-împlinirea
Atâtor vise nevisate,
Cu cântec, lacrimă și tremur
Și cu sfințenia din păcate!
N-ai înțeles…și doar tăcerea
Mi-a fost răspunsul ce dărâmă
În visul meu, castele-albastre,
Și-apoi pe rând mi le fărâmă…
––––––––-
Carolina BALDEA
Teiuș, aprilie 2020