DORUL
Un dor greu mă apasă
De adevărata casă.
Mă simt gol şi pustiit
cu sufletul îmbătrânit.
Materia greu apasă
în lumea asta întunecoasă.
Zi de zi răul se măreşte
şi pe oameni amăgeşte.
Voi, îngeri, aţi vrea să ne apăraţi
cu aripile voastre să ne protejaţi.
Dar, alegerea e a omului,
aşa e legea Domnului.
Aripile voastre dantelate
îmi furară un zâmbet,
uitând de toate.
Spre lumină mă purtară
amintindu-mi ce eram odinioară,
o petală de floare
în palmele Tale.
Spre Tine aş vrea să zbor,
aici sunt doar un călător.
Carmen GIGÂRTU