Călatoria sufletului (I)
Nu de puține ori sufletul mi-a fost răscolit de nenumeroase întrebări la care nu găseam răspuns: De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Care-i sensul existenței umane?
Pe măsura ce îmbătrânesc realizez că bunurile materiale nu au importanță, că totul în astă lume e vânare de vânt. Sufletul e îndrăgostit de lumină și tânjește după călătorii spirituale. Așa că i-am oferit o excursie în căutarea luminii.
Pe 21 aprilie 2017 am ajuns la Mânăstirea Rila din Bulgaria, pe o ninsoare de poveste. Așezată într-o zonă feerică care te îndeamnă la visare, Mânăstirea este situată în partea de nord-vest a Munților Rila, la o altitudine de 1147 metri deasupra nivelului mării, la o distanță de 3 km de orașul Rila și 117 km de capitala Sofia. A fost întemeiată în secolul al-X-lea, fiind considerată una dintre cele mai importante monumente culturale, arhitecturale și istorice din Europa de Est. Privind din exterior pare o fortareață puternică, având o arhitectură unică, cu zidurile înalte de 24 de metri alcătuind un pentagon neregulat. Interiorul este o capodoperă a arhitecturii bulgare: arce și coloane, scări de lemn, balcoane sculptate,cu peste 300 de chilii monahale.
Mânăstirea Rila a fost și este legătura între comunitățile ortodoxe din Rusia, România, Serbia și Sfântul Munte Athos. S-a dezvoltat după moartea Sfântului Ioan de Rila.
Sfântul Ioan de Rila (867 – 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar și unul dintre cei mai reprezentativi sfinți ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Este întemeietorul monahismului bulgar cât și al primului așezământ monahal din Bulgaria. Sfântul Ioan de Rila s-a nascut la anul 867 în Skrino, la poalele Muntelui Osogovo. Păstor, la vârsta de 25 de ani a ales să trăiască în singurătate și rugăciune. Sfântul Ioan de Rila era cunoscut, încă din timpul vieții, ca făcător de minuni. Țarul Petru I a parcurs 1200 km, până în Munții Rila, pentru a se întâlni cu Sfântul Ioan și a lua povățuire duhovnicească.
Sfântul refuză să-l întâlnească pe împărat în persoană și i-a înapoiat tot aurul și celelalte daruri de valoare, spunându-i țarului că împărații au nevoie de aur, pentru a putea apăra țara și a-l oferi săracilor.
În aceeași zi am ajuns în Grecia, leagănul culturii occidentale, țara cu peisaje paradisiace, cu țărmuri dantelate, ce îți taie răsuflarea. Elada a fost locul nașterii marilor filozofi antici: Anaximandru, Anaximene, Democrit, Aristotel, Platon, Socrate, Plotin, Heraclit, Thales din Milet… Aici s-au născut dramaturgii: Eschil, Sofocle, Euripide, iar Aristofan îi amuza pe greci cu comediile sale. Grecia a dat nume sonore în matematică, ca Pitagora și Euclid, în fizică Arhimede, în medicină Hipocrate, în istorie Herodot, în geografie Strabon, în scluptura Fidias. Operele lui Homer, Pindar, Hesiod, Sofocle, Euripide, Esop au influențat generații de scriitori din întreaga lume. O țară cu o civilizație și o cultură milenară, cu legende minunate care se află la intersecția între Europa, Asia de Vest și Africa. Țara este formată din mai multe regiuni istorico-geografice: Macedonia,Tracia, Grecia Centrală, Tesalia, Epir, Atica, Pelopones si peste 1400 de insule.Înconjurată de Marea Egee la est, Marea Ionică la vest și Marea Mediterană la sud. Grecia are cea mai lungă coastă din bazinul Mediteranei și este a 11-a ca lungime din lume, cu 13.676 km lungime. Optzeci la sută din teritoriul grec este format din munți, dintre care cel mai înalt este Muntele Olimp cu 2.917 m.
Prima oprire în Grecia a fost la Salonic, al doilea oraș ca mărime după Atena.
În cea de-a doua călătorie misionară, Pavel a predicat în principala sinagogă a evreilor din această parte a Macedoniei și a pus bazele unei biserici. Salonicul a fost fondat de Cassandru al Macedoniei, în 315 î.Hr. și denumită astfel în onoarea soției sale, fiică a lui Filip al II-lea, Thessalonica, soră vitregă a lui Alexandru cel Mare.
Potrivit lui Strabon, Tesalonicul a fost înființat pe locul unei terme antice fiind format din unirea a douăzeci și cinci de mici sate. Ca parte a Macedoniei, Salonic a făcut parte din Imperiul Roman, iar mai târziu din Imperiul Bizantin. Cunoscutul orator roman Cicero a fost exilat in Salonic (58-57 î.Hr.) Salonicul a devenit cel mai important centru militar din Macedonia în timpul lui Caesar Augustus. A fost reședința lui Pompei și trupelor sale în 49 î.Hr. când s- a refugiat de Iulius Caesar. Orașul a prosperat sub împărații Adrian, Traian și Dioclețian, îmbogățindu-se în temple și monumente. Galeriu a trăit în acest oraș dupa ce a devenit împărat al jumătății răsăritene a Imperiului Roman sub conducerea lui Dioclețian. Galeriu a instituit persecuții împotriva puternicei comunități creștine din Tesalonic. Unul dintre martirii acelor timpuri a fost Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, devenit ulterior ocrotitorul orașului. Sub Constantin cel Mare, Salonicul a ajuns cel mai important oraș din nordul Greciei. Teodosie cel Mare (379-395) s-a convertit la creștinism în acest oraș, în timpul unei epidemii. Mai târziu a emis Edictul de la Tesalonic (380) care a interzis cultul păgân.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu (284- 311) și era fiul voievodului cetății Tesalonicului, botezat în taină de părinții. A fost crescut și educat în tainele credinței creștine. Părinții tânărului Dimitrie au murit, moștenind multe averi, fiind și voievod al Tesalonicului. Cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind credința creștină. Auzind împăratul Maximian a venit la Tesalonic. Dimitrie a mărturisit că este creștin, iar împăratul a poruncit să fie închis în temniță și ucis. Catedrala Sfântul Dumitru din Salonic mai adăpostește și moaștele Sfintei Mucenițe Anisia din Tesalonic, care a pătimit în anul 298, în timpul persecuției împăratului Dioclețian. Ele sunt așezate într-un baldachin, în partea stângă a Sfântului Altar.
După o plimbare pe faleza Salonicului ne-am îndreptat spre Muntele Olimp, cel mai înalt munte din Grecia, cu vârful Mytikas 2.917 m. Coasta dinspre Marea Egee a Muntelui Olimp este plină de dafini, chiparoşi, plantații de măslini și de păduri de poveste. Muntele este situat în Grecia continentală, la aproximativ 100 km de Salonic. Doream de mult timp să văd lăcașul zeilor, datorită povestirilor lui Alexandru Mitru, care mi-au încântat copilăria. Legendele Olimpului a fost cartea care m-a fascinat. La o distanță de 18 km de Litohoro, numit și „Orașul Zeilor’’, pe Muntele Olimp, Sfântul Dionisie, în anul 1542 a ridicat Mânăstirea Sfintei Treimi. Femeile nu aveau voie în acest loc, până în anul 1878, când în timpul Răscoalei din Olimp, mânăstirea a oferit adăpost femeilor și copiilor. În anul 1943 nemții bombardează lăcașul. La 15 km de vechea mânăstire, în anul 1950 se construiește Mânăstirea Sfântul Dionisie din Olimp.
Sfântul Dionisie din Olimp s-a născut în localitatea Sklataina, regiunea Karditsa, Grecia, în secolul al XVI-lea. După moartea părinților a mers la Mânăstirea Marea Meteora, unde a primit numele Daniil. După un timp a plecat la Muntele Athos unde, la început a viețuit sub povățuirea duhovnicească a Ieromonahului Serafim, postind aspru și lucrând virtuțile. În Muntele Athos a fost hirotonit diacon și preot. Mulți ani a trăit ca pustnic dedicându-se curățirii și păzirii minții prin rugăciunea lui Iisus. A construit o capelă pe care a închinat-o Sfintei Treimi într-o peșteră. În această capelă se retrăgea nopțile pentru a se ruga. Viața Sfântului Dionisie a devenit cunoscută în Sfântul Munte și mulți monahi veneau la el pentru sfat duhovnicesc. A fost ales stareț al Mânăstirii Filoteu, iar pentru a nu fi hirotonit episcop a fugit în ascuns pe Muntele Olimp. A înființat o mânăstire în Pelion, la Zagora, și alta pe Olimp, în defileul râului Enippeas, la altitudinea de 1.000 m. Lui i se datorează, de asemenea, construirea a două biserici situate pe piscuri: Sfântul Prooroc Ilie si Schimbarea la Față. După ce a pus la punct viața de obște, la mânăstirea de pe Olimp, sfântul s-a retras nu departe, în munte, într-o peșteră. Acolo a construit, ca loc de rugăciune, o altă biserică, despre care se crede că este cea mai mică din Grecia (are loc să se închine doar un singur credincios), chiar sub bolta de piatră. Seara, după ce Slujba se termină, sfântul pleca spre peșteră. Acolo petrecea întreaga noapte în rugăciune și înainte de a se lumina se întorcea la mânăstire pentru Sfânta Liturghie. Ucenicii Sfântului Dionisie mărturisesc că, deși era noapte, pe drumul către și dinspre peșteră, Sfântul nu folosea lumânări sau făclii. Lumina care îl călăuzea era o lumină dumnezeiească ce îl ilumina și emana din el.
Sfântul Dionisie din Olimp a fost misionar și cărturar, mergând în satele și orașele din Macedonia și Tesalia, oferindu-le oamenilor povățuire duhovnicească și sprijin. Sfântul Dionisie din Olimp a fost un model de pustnic, un îndrumător spiritual, dar și un scriitor cu o bogată operă teologică și duhovnicească. Lângă biserică este și un muzeu, unde sunt expuse obiecte de cult, veșminte, manuscrise, papirusuri, hărți foarte vechi. Între exponate se găsește și un disc de metal, dăruit mănăstirii de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei. Tot în muzeu sunt așezate mai multe cutiuțe din argint ce conțin părți din moaștele a peste trei sute de sfinți. Între odoarele de mare preț ale mănăstirii se numără mâna dreaptă a Sfântului Dionisie din Olimp, așezată spre închinare în partea dreapta a altarului bisericii.
De la Mânăstirea Sfântul Dionisie din Muntele Olimp ne-am îndreptat spre Mânăstirea Sfântul Efrem Sirul, aflată la o distanță de 20 km de munte și la cincisprezece kilometri de orașul Katerini. Este foarte frumoasă cu o arhitectură bizantină, cu multe arcade. A fost întemeiată în anul 1983 și se găsește doar la doi kilometri distanță nord-vest de localitatea Kontariotissa, în regiunea Pieria, din Grecia.
Sfântul Efrem Sirul s-a născut în anul 306, în localitatea Nisibe și a fost alungat de acasă pentru că iubea religia creștină, de tatăl său, care era preot păgân. A fost primit de către episcopul Iacob care i-a devenit îndrumător spiritual. Avea o curăţenie a trupului şi a sufletului care depăşea limitele naturii umane, lepădându-se de toate, precum Apostolii. La vârsta de 20 de ani după ce s-a botezat a plecat în pustiu. Călătorea dintr-un loc în altul, condus de Duhul Sfânt. Într-una dintre călătoriile sale, Sfântul Efrem Sirul l-a întâlnit pe Sfântul Vasile cel Mare, ierarhul din Capadocia. În anul 372, regiunea fiind cuprinsă de secetă și foamete, Sfântul Efrem organizează ajutoarele în cetatea Edessa.
A fost profesor la Scoala din Edesa și avea harul preoției. Sfântul Efrem a scris un număr însemnat de imnuri în apărarea credinței creștine, peste 3 milioane de versuri, din care s-au păstrat peste patru sute. Pe lângă nenumăratele scrieri lirice, sfântul a scris și omilii în versuri. Scrierile în proză sunt comentarii biblice și apologii împotriva ereticilor vremii .
În scrierile sale a folosit strălucit știința și filozofia greacă și simbolismul misterelor din tradiția persană și iudaică. Sfântul Efrem a lăsat un testament prin care dorea să nu fie îngropat cu ceremonii fastuoase, ci simplu, în cimitirul săracilor, iar, în loc de flori și miresme, să îi fie dăruite rugăciuni.
După ce am vizitat superba Mânăstire Efrim Sirul unde se afla și o icoană a sfântului Luca, care a plâns, prevestind războiul din Crimeea, ne-am îndreptat spre Paralia Katerini, unde am dormit prima noapte.
Răsăritul soarelui, Marea Egee și nisipul fin, mă atrăgeau ca un magnet a doua zi, pe Riviera Olimpului. Ce puteam să-mi doresc mai mult? În față era marea cristalină, iar în spate maiestuosul Munte Olimp. Stațiunea Paralia Katerini situată la 70 km sud de Salonic este frumoasă, având majoritatea străzilor paralele cu marea. Contemplarea peisajului nu a durat mult, îndreptându-ne spre o stațiune mai mică, Olympic Beach, construită în stil mediteranean. Străzile paralele cu marea și alte străduțe care se întretaie cu acestea și cad perpendicular pe plajă sunt pline de vile și hoteluri . Plaja este lată și nisipoasă de la un capăt la altul al stațiunii. Peisajele exotice, nisipurile aurii și marea transparentă de smarald încântau retina. Olympic Beach este o stațiune liniștită și potrivită pentru cei care caută relaxare și odihnă, nefiind cluburi și discoteci.O altă stațiune de pe Riviera Olimpului prin care am trecut este Platamonas, situată la 40 km de Paralia Katerini. Este o stațiune mică, dar cea mai verde și liniștită. O feerie de culori, palmieri, leandri, trandafiri, lămâi și măslini erau peste tot. Clădirile erau cochete, fiind construite în stil mediteranean. Platamonas se găsește în apropiere de Defileul Valea Tembi, la aproximativ 100 km distanță de orașul Salonic. În toate stațiunile strada principală este cea paralelă cu marea, unde se găsesc toate tavernele, cafenelele și magazinele cu suveniruri. În Platamonas se găsește pe vârful unui deal, castrul Platamonas, construit în perioada venețiană.
Următoarea stațiune prin care am trecut a fost Nei Pori. Ne-a fost recomandată ca o zona verde și liniștită, potrivita familiilor cu copii, datorită plajei foarte late și nisipoase. Ne-am îndreptat spre Kalambaka, un oraș mic şi modern, aproape de Meteora. Am fost la un atelier de icoane, unde ni s-a explicat tehnica executării acestora. Nu am cumpărat nimic, cu toate că erau foarte frumoase și de calitate. Am plecat în această excursie, fiind hotărâtă să-mi cumpăr o icoană de suflet doar de la mânăstirea Kato Xenia, unde se află o parte din Brâul Maicii Domnului, datorită unui vis, pe care l-am avut în urmă cu 20 de ani, cu acest minunat Brâu al Fecioarei.
Cel mai interesant aspect al orașului Kalambaka, sunt stâncile abrupte care încadrează partea de nord a localității.
În antichitate se credea ca stâncile pe vârful cărora sunt construite mănăstirile, sunt roci trimise pe pământ din cer, de unde și numele de meteori. Peisajul este tuburator, pare de pe altă planetă, o pădure de stânci, în vârful cărora s-au construit mânăstiri. Sunt multe stânci foarte abrupte și foarte înalte, formate cu șaizeci de milioane de ani în urmă, în perioada terțiară. Azi sunt 24 de mânăstiri, din care se vizitează doar 6. Aceste lăcașuri se înalță spre cer din vârful stâncilor de gresie, la marginea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei, în apropierea râului Pinos, între munții Koziakas și Antichassia, fiind cel mai cunoscut centru monahal creștin, după Munte Athos. Ca fenomen fizic l-am asemănat cu Pădurea Zmeilor de la noi din Sălaj.
Primii călugări veniți să locuiască la Meteora, în secolul al XI-lea trăiau în peșteri ca pustnici.
Prima mânăstire pe care am vizitat-o pe Meteora a fost Mânăstirea Sfântul Ștefan, care seamănă cu o cetate și este construită în vârful unei stânci gigantice cu o suprafață de 7.500 metri pătrați, fiind cea mai veche așezare monahală de pe Muntele Meteora. A fost ridicată în anul 1192 de către sihastrul Ieremia. Biserica veche, Sfîntul Ștefan, a fost construită în anul 1350, iar în 1798 s-a mai construit biserica Sfântul Haralambie. Aici se găsește și capul Sfântului Haralambie. Mânăstirea a fost bombardată de către naziști în 1943. Ceea ce m-a bucurat a fost urmele românești în mânăstirile de la Meteora.Voievozii noștri au făcut danii bogate acestor mânăstiri.
A doua mănăstire pe care am vizitat-o pe Muntele Meteora a fost Mânăstirea Marea Meteora care a fost ridicată la marginea pădurii de stânci, la o înălțime de 613 de metri deasupra albiei râului Pinios.
Pe culoarele săpate în stâncă și cele 115 trepte abrupte se urcă 250 metri până la intrarea în mânăstire. Sfântul Atanasie și Ioasaf veniți din Athos, au întemeiat pe stâncile Meteorei o mică sihăstrie în anul 1388. În bibliotecă se află aproximativ 600 de volume vechi, codici, manuscrise de mare valoare artistică. În muzeu sunt darurile voievozilor, împăraților și patriarhilor; cruci, icoane, manuscrise, cărți vechi pe pergament, potire și evanghelii, toiaguri arhierești, odăjdii sfinte, vase de cult din argint, și documente istorice prețioase, vechi lucrări artistice executate manual: sculpturi în lemn, broderii cu fir de aur și argint. Neagoe Basarab și alți voievozi români au înzestrat cu odoare alese Marea Meteoră.
De la Meteora am traversat Munții Pindului până în partea de vest a Greciei. În portul Igoumenitsa am luat ferry boat-ul până în insula Corfu, unde am dormit a doua noapte, în Kerkira, hotel Royal.
Insula Corfu este a doua insulă ca mărime din bazinul Mării Ionice, după Cefalonia, și a șaptea insulă mare a Greciei. Cele mai mari insule ale Greciei sunt: Creta, Evia, Lesbos, Rodos, Chios și Cefalonia. Insula are o suprafață de 641 km pătrați. Acest paradis verde este foarte aproape de coasta albaneză. Numeroasele vestigii arheologice de pe teritoriul insulei vorbesc despre o istorie zbuciumată. A fost sub stăpânire italiană, franceză și britanică. Pe malul Mării Ionice ne-a întâmpinat o fortăreaţă veneţiană, deasupra ei înălţându-se o cruce de mari dimensiuni. Lângă fortareață, în timpul protectoratului britanic s-a ridicat Biserica Sfântul Gheorghe, în stil doric cu şase coloane la intrare. În apropiere de vechea fortăreaţă se află și Piaţa Spianada. În partea de nord-est a orașului este un complex de fortificaţii oferind o imagine medievală. Pe pereţi este leul înaripat, simbol al Sfântului Evanghelist Marcu. Vechiul Palat este un complex arhitectonic de inspiraţie romană.
Casele în Kerkira sunt vechi, înalte, iar străduțele foarte înguste și drepte, în stil venețian.
Duminica de dimineață am intrat în catedrala, unde se păstrează moaștele Sfântului Spiridon. Slujba începuse, iar muzica era divină. În partea dreaptă a altarului era sfântul așezat într-o raclă din argint. Spre finalul slujbei s-a aglomerat și oameni veniți din toate colțurile lumii s-au așezat la rând, pentru a se închina Sfântului Spiridon, numit și Sfântul Călător, fiindcă părăsește racla. Sfântul Spiridon s-a născut în anul 270, în insula Cipru și a fost păstor de oi. Rămânând văduv de tânăr, a crescut singur pe Irina, fiica sa, care va părăsi de timpuriu această lume. Sfântul a îmbrățișat o viață ascetică, cheltuindu-și întreaga avere cu îngrijirea bolnavilor și săracilor. În timpul persecuțiilor sub împăratul Maximian (295 d. Hr.), sfântul a fost arestat și exilat. Pentru viața sa desăvârșită a fost ales episcop al cetății Trimitunda. A avut harul tămăduirilor, a prezicerii viitorului și era cunoscut ca mare făcător de minuni. În cadrul ședințelor Sinodului Ecumenic de la Niceea, în anul 325, sfântul Spiridon s-a arătat înaintea tuturor ca un apărător al credinței și mare făcător de minuni.
Se spune că a dezintegrat în fața tuturor o cărămidă în trei elemente: foc, apă și lut, demonstrând cum trei lucruri pot exista simultan într-unul. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apa din partea de jos. Cum într-o cărămidă se află foc, apă și pământ, tot așa, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Trei și Unul în același timp. La Niceea, s-a împrietenit cu Sf. Nicolae. A plecat din această lume în anul 348 la vârsta de 78 de ani. Moaștele sale au fost duse după un timp la Constantinopol, iar în 1453 in Serbia și mai târziu în Corfu, unde se află și astăzi.
După ce am părăsit Catedrala ne-am îndreptat spre Mitropolie care e la câteva străduțe.
Mitropolia oraşului a fost construită în anul 1577 în stil baroc. Aici se păstrează moaştele Sfintei Teodora, cea care a introdus icoanele în biserică, după moartea soțului ei Teofil. Împăratul Teofil a dat două edicte, primul în anul 831, al doilea în anul 838, care vizau distrugerea icoanelor. În luna martie 843, împărăteasa Teodora a convocat un sinod care a întărit hotărârile Sinodului VII Ecumenic (787) cu privire la venerarea icoanelor. Împreună cu fiicele sale a fost silită să se retragă până la sfârșitul vieții în mânăstire.
Dupa ce am vizitat Mitropolia ne-am plimbat pe străduțele pline de magazine, cu haine și bijuterii din aur și argint. Prețurile erau asemănătoare cu ale noastre. Ne-am îndreptat spre Palatul Ahilleion, situat la 10 km de capitală. A fost construit de împărăteasa Elisabeta de Bavaria, cunoscută şi sub numele de Sissi, soția împăratului Franz Josef I al Austriei. Impărăteasa Sissi prefera palatul din insula Corfu, care are ca temă, războiul troian, aventurile lui Ahile. În anul 1898, împărăteasa Elisabeta a fost asasinată la Geneva de către un Italian. Wilhelm al II-lea, ultimul împărat german a cumpărat complexul de la moştenitorii împărătesei Sissi.
Sclupturile din grădina palatului au fost inspirate din mitologia greacă. Piesa centrală expusă este „Moartea lui Ahile”. Grădinile imperiale oferă o panoramă superbă a Mării Ionice şi a dealurilor înverzite de pe ţărm.
Am traversat insula până în partea de nord-vest. unde se găseşte Mănăstirea Maicii Domnului din localitatea Paleokastritsa. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1228. În muzeu este expusă o colecţie de icoane rare, cărţi bizantine și câteva curiozități, printre care o scoică de dimensiuni foarte mari. Aici se află o icoană făcătoare de minuni a Maici Domnului și moaște ale sfintei Parschiva care și-a scos ochii să nu se căsătorească. Mânăstirea se afla pe vîrful unei coline, în preajma unei păduri de măslini. În curte se afla un tun cu emblema țaristă a Romanovilor și o frumoasă fântână.
Dacă în Kerkira marea este de un albastru intens, în stațiuna Paleokastritsa are porțiuni azurii, turcoaz și de smarald. Valurile Mării Ionice mângâie și îmbrățișează țărmurile dantelate și stâncoase, cu plaje nisipoase și multe golfuri. O panoramă minunată, o îmbinare de culori pe care numai natura poate să le dea naștere. Peisajele par virgine. Colinele sunt pline de vegetație, multe păduri, mulți chiparoși, măslini, lămâi, leandri, portocali și flori sălbatice. Această stațiune mi s-a părut un adevărat paradis.
Carmen GIGÂRTU