Camelia CRISTEA: Trecător

Trecător

Trecător prin vama vieţii

Mă îmbăt ca toţi poeţii

Pun doar miere în cuvinte

Şi o lacrimă fierbinte.

.

Trec prin ziduri uneori

Şi din pietre culeg flori,

Paşii mei de pe hârtie

Vreau s-aducă bucurie.

.

Când povara-mi este grea

Pun genunchii ca să stea

În pridvorul rugăciunii

Cum m-au învăţat străbunii.

.

Tai din noduri gordiene

Şi alerg doar prin poiene,

Iar prin ochiul dimineţii

Văd doar frumusețea vieţii.

.

Dintr-o scoarţă de copac

Simt cum ramurile tac,

Iar din muguri de lumină

Cum se naşte-o rădăcină.

.

Pe aripă de cocor

Gândul meu e călător.

Zbor prin clipe efemere

Să dau ceasului putere.

.

Plâng în doine şi balade

Când tarâna parcă arde,

Mă preling într-un izvor

Ca să scap de al meu dor.

.

Aud clopotul tăcerii

Prevestind ziua Învierii

Mă botez în duh şi apă

Doar lumina ne mai scapă.

.

Văd o flacără plăpândă,

Clipa asta-i muribundă

Mă înclin că toţi poeţii

Când din cer ne vin profeţii.

Camelia CRISTEA

Lasă un răspuns