Bunătatea
Bunătatea-și poartă straiul
Și discret îi este traiul!
N-are tobă să răsune
Pentru faptele din lume.
Unii cred că e prostie
Să dai cu mărinimie
Fără să aștepți răsplată
Pentr-o lacrimă vărsată…
Bunătatea este pâinea
Ce-a hrănit atâtea guri
Ea se-mparte cu blândețe
Nu cred c-ai putea s-o furi.
Bunătatea-i temelia
Pe care se-nalță podul,
Din caușul palmei ei
S-a umplut mereu năvodul.
Omul bun are de toate,
El din inimă împarte
Cu cât dă mai mult sporește
Și cu pace se hrănește…
Duhul Adevărului
Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!
Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!
Ucenici în turmă, marea de măslini,
Cu iubire multă durerile-alini,
În genunchiul minții mă petrec mai sus,
Scapă-mă de rău, Bunule Iisus!
Biserica-Ți toată este ca o vie,
Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie
Sforile mă leagă să nu pot vedea
Dar mă las Părinte, doar în voia Ta!
Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea,
Când un bob de rouă îmi scaldă privirea
Și în cerul clipei simt nemărginirea,
Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea…//
Curcubeu – vitralii, uncenici și sfinți
Te-am vândut odată pe câțiva arginți
Mă căiesc armanic și îmi plâng păcatul,
Într-o rugăciune fă să văd Înaltul.
Pe un braț ții cerul, pe altul pământul,
Eu dau mărturie Tu ești Sfânt Cuvântul!
Am văzut Lumina cea adevărată
Slava în biserici a fost revărsată!
Să trecem
Prea mulți farisei se-arată smeriți
Calcă pe fapte trec zdrențuiți
Au candela stinsă făr’ untdelemn,
O toaca mai bate smerită în lemn…
În templu ne vând chiar pe Hristos
Și banii aceștia nu-s de folos,
Iuda nu știe a cere iertare,
Doar streangul alege ca alinare…
Tremură frunza, dar și pământul,
Când groapa-i deschisă și intră Cuvântul,
Lacrima vremii e plină de sânge
Pământul și cerul deschis încă plânge!
Dar piatra înlături de îngeri e dată
Iar viața e toată mult mai curată!
Iisus se ridică în cerul lumină
Păcatul să moară! Doar Om fără vină!
Osana răsună în strana Învierii,
De veghe stau îngeri ca templierii,
Mironosițe femei sunt purtate
Pe brațe de arhangheli înaripate…
Flacăra vie trece prin noi
Ne curăță trupul de boli și nevoi,
Apostolii duc vestea Învierii în lume
Să trecem prin viață cu faptele bune!
ÎNVIEREA
Aud bicele nebune
Ce lovesc un trup de carne,
Țipătul durerii surde
Se aude prin canoane!
Din piroanele înfipte,
Drept în mâini și în picioare
Curge lava suferinței,
Prin bătrânele icoane
Iar la talpa crucii plânge
Maica Sfântă îndurerată,
Lăcrima-i muiată-n sânge,
Inima de bici brăzdată…
Se cutremură pământul,
Când în groapă-i pus Iisus
Lumea vede și nu crede
Că-i pronia cea de sus!
Fariseii stau de pază
Și pun piatră pe mormânt,
Dar prin ea trece Cuvântul
Ca un Soare, ca un Gând…
Printr-un clopot Învierea
Dă de veste lumii întregi,
Că a Domnului e vrerea
De păcat să te dezlegi.
Se aprinde lumânarea,
Doar cu flacăra iubirii
Pe altarul sfânt de jertfă
Înfloresc în alb toți crinii!
Vin
Vin cu mir de mare preţ
Să spăl sfânt piciorul Tău
Am greşit şi mă căiesc
Mă dezleagă de ce-i rău.
Îndrăznesc să vin la Tine
Să -mi tăi sforile ce leagă
Ochiul minţii şi credinţa
Să mă faci să fiu întreagă!
Am hulit şi eu alături
De o gloată disperată
Şi pe buza Ta cea sfîntă
Am turnat oţet odată…
Caut firul de nădejde
Ca lumina în tunel,
Ştiu că jertfa de pe cruce
Ne v-a duce-n cer la El!
––––––––––
Camelia CRISTEA
București
Aprilie, 2018