Mugurii nădejdii
Sobor de îngeri vin să îți ridice trupul,
Când clopotele bat deschis e chiar văzduhul
Sub omoforul Tău ne ei Iubită Mamă,
Iar viscolul și teama în două se destramă!
Împovărată lumea te caută în rugă,
Până și cel mai mare se poartă ca o slugă
Din inima de piatră țâșnesc pios izvoare,
Fântânile secate adapă iar mioare…
Sărmanului îi dai grăunte de speranță,
Iar zorii dimineții aduc mereu o șansă
Pui undița în mâna celui ce vrea să ia
Chiar peștele îndreptării din mare mila Ta!
Când marea-i tulburată și se ivesc furtuni,
La pieptul Tău de Mamă, cu milă ne aduni
Iar inimă zdrobită găsește drumul drept
Trecând prin încercări devin mai înțelept!
Serafimi și arhangheli veghează cerul Tău,
Îndurătoare Maică aș vrea să-l văd și eu!
Știu că am haina strâmtă și plină de păcate,
Dar mă căiesc amarnic și le regret pe toate!
Într-un tropar de slavă aș vrea să pun Cuvântul,
Din ruga cea fierbinte îmi capăt tot avântul
Să mulțumesc o viață ar fi foarte puțin,
Cu mugurii nădejdii spre Tine mă înclin!
—————————–
Camelia CRISTEA
București
August, 2018