Magie
Când vuiește iarna, cerul se deșiră
în mii de steluțe, îngerii se miră,
Neaua înaltă case, uneori palate
Cresc în geamuri flori ce-s nevinovate.
Se albesc ogoare, pomi și brazii toți
Rar mai ies vecinii seara pe la porți,
Lacul înghețat… tremură sub stele
Prinsă între rânduri privesc și la ele…
Un bătrân coboară noaptea pe un horn,
Toți copii noștrii sunt cuprinși de somn,
Moșul Ene șade lângă geana lor,
Cu povești frumoase scăldate de dor….
Dintr-un sac ce-i plin iese o păpușă,
Are nasul cârn și e jucăușă,
Un coșar își trage scara pe o parte,
De o treaptă șchioapă s-a lipit o carte…
Un soldat și-ndreaptă repede ținuta
Și în păși grăbiți scoate și reduta,
Toba încă bate simplu adunarea,
Sub o creangă verde au făcut cărarea…
Avionul roșu survolează casa
Decolează-n trombă, chiar unde e masa,
Când pe-o geană mică picură lumină
O mânuță caldă poate c-o să vină…
Sacul e golit Moșul grabnic pleacă
Poate pe la anul are să mai treacă
Daruri să aducă celor ce-l iubesc
Și-n colinde sfinte și de El vorbesc!
Când vuiește iarna, cerul se deșiră
În mii de steluțe, îngerii se miră
Crini-și ning petala albă peste noi
Clipa asta pură s-o luăm înapoi…
—————————–
Camelia CRISTEA
București
18 decembrie, 2018
foto sursa intenet