Îndurătoare Maică
Îndurătoare Maică te chem în rugăciune
Să-Ți spun ce mă apasă, ce-i rău în astă lume
Aș vrea să tai necazul în două de se poate,
Iar grijile mărunte să le dau la o parte!
Când nopțile toride rânjesc în geamul meu
Îmi dai în paza un Înger, nimic nu este greu…
Și-aprinzi o lumânare cu inima de Mamă,
Iar frica și păcatul în fire se destramă…
Tu ești mereu de veghe și ne arăți și calea
Cu râvna-Ți cunoscută alungi însingurarea,
Când drumul rătăcim te-arăți îndurătoare
Și ai cu fiecare îndelungă răbdare!
Nu știm cum se cuvine să te slăvim Marie
Îți sărutam și pasul și lacrima ce-i vie,
În rugă te chemăm la vreme de nevoi
Să ne rămâi alături, să ne ferești de noi…
Cratima
N-am să dau acum în bobi
Să-i trezesc pe cei ce-s snobi (orbi)
Şi nici ciur umplut cu apă…
N-am să car în valea seacă.
Am să prind în palme floarea
Ce îmi mângâie destinul
Nu strigaţi prea tare totuşi
Că se sperie declinul…
Şi nu daţi cu pietre-n geam
Mi se crapă dimineaţa,
Toamna printre riduri cată
Să-mi arate iarăşi viaţa!
Chiar de plouă cu regrete
Printre rânduri şi în mine,
Uneori prin visul ăsta
Mă ridic şi-mi este bine…
Vă miraţi prea mult îmi pare
Că sunt om şi mă mai doare…
Cratima dintre cuvinte
Ce o simt că e fierbinte…
Lacrima…
Lacrima iubirii o petrece timpul,
Iarna asta sură-mi este anotimpul
Ard mocnit în mine doruri şi tăceri,
Dar vor creşte muguri iar în primăveri!
Prin nămeţi şi geruri trec ca o nălucă
Mă apucă seara, dorul crunt de ducă,
Cerul din ferestră, gândul îl mai ştie
Uneori mă scriu într-o poezie…
Sarea din cuvinte parcă e amară
A început curând timpul să mă doară,
Gerul a săpat răni adânci în mine
Mă rog să le port doar cum se cuvine!
Nădejdea cârpită, toată din bucăţi,
O păzesc mai strajnic au venit şi hoţi,
Caldela-i aprinsă torn şi utdelemn,
La iubire totuşi, pe toţi vă îndemn!
Lacrima iubirii, flori de lăcrămioare,
Iarna sub zăpezi, lutul rău mă doare…
Dar în primăvară muguri cresc pe ram,
Bucuria asta, încă o mai am…
————————–
Camelia CRISTEA
București
30 martie 2018