A trecut
A trecut în grabă vara peste noi,
Toamna din penel frunza îngălbenește
Bat în geam cu lacrimi ploile șuvoi
Parcă ar fi un râu gata să se verse.
Iarba se usucă, crengile se frâng,
Dorul mi-a rămas învelit în șoapte,
La un țărm tomnatic salciile spun
Că aș fi un mal tare singuratic…
În căușul palmei am găsit o scoică,
Marea îmi vorbește, valurile-s reci
Simt nisip pe talpă și un colț de stâncă,
Pescăruși în zbor visul mi-l petrec.
Am aprins în mine candela speranței
Și-am să scriu cu via strugurilor copți,
Furii vor să vină iar în miez de noapte
Eu rup un ciorchine și-i hrănesc pe toți!
Visul meu de vară a plecat lunatec,
Am rămas în toamna frunzei arămii,
Adun în panere fructele ce-s coapte
Și le dau în dar celor ce sunt vii.
—————————–
Camelia CRISTEA
București
29 septembrie, 2018