Cum aș face să-l mai găsesc pe băiatul acela care furase cu bună știință din casa lui,
își cărase aproape toți cei optsprezece ani la bibliotecă?
Dansase cu toate volumele de poezie clasică
deși ajunsesem să fiu geloasă pe Baudelaire și pe Verlaine
tot îl căutam,
nu-l găseam din prima,
își făcuse cuib între două volume ale unui franțuz.
Îmi plăcea că-și lua notițele pe cer,
mă distra teribil când îl vedeam cum încearcă să-l îndese în rucsac,
cum se uita în dreapta și stânga și ca un hoț experimentat cum îi îi rupe colțul…
Și-atunci începea să plouă cu picuri adevărați, el avea umbrelă iar eu n-aveam umbrelă.
Cum aș face să-l mai găsesc odată…
Să vă spun semnalmentele lui,
purta pantaloni scurți și avea obiceiul să-și asculte tăcerea cu volumul dat la maxim,
din când în când privea speriat în spate,
eu credeam că se temea de taică-său, dar nu,
era mai mereu urmărit de timp,
asta era!
Dacă l-aș întâlni i-aș spune că aș coase pământul pentru el,
chiar m-aș juca împreună cu ochii lui „de-a săruturile”
va trebui să mor a doua oară
ca să-i înapoiez mărul blocat în inimă,
mărul din care amândoi am mușcat.
—————————-
Camelia BUZATU
18 mai 2019