Sub flori de tei
Sub flori de tei în lizieră,
Ca pe-un vas de croazieră,
Inima se-nveselește,
Chiar de omul mai greșește.
Dar Divinul mereu îl iartă,
Pentru a avea o nouă soartă,
Conform faptelor făcute,
Cele vrute… neștiute.
În concordanță cu Divinul,
Nu mai simți greul, sau chinul,
Ci guști doar din ambrozie,
Viața-ți fiind o poezie!
–––––––––––-
Árpád TÓTH
Covasna
19 august, 2018