Bușteanul ucigaș
(În amintirea unui fost coleg, a unui suflet blând din alte sfere)
Un buștean porni la vale
Și a prins capul unui om,
Nu i-a stat nimic în cale,
Pe șapte metri, de pe dom.
Și stătea stabil pe-o cioată
Care-avea mușchi, dar a cedat,
Porni iute, dintr-o dată
Și-o viață de om a curmat!
Vai, ce scurtă este viața
Și-i atâta de frumoasă,
Tragi de ea… se rupe ața,
Este prea misterioasă!
Clipele se duc de-a valma
Și timpul pare măsurat,
De ce nu sună alarma,
Când zilele s-au consumat?
Intrând viu într-o pădure
Nu o să știi dacă mai ieși,
Când trăiești clipele dure,
Nu mai e loc pentru povești!
Din fotoliu o părere
Nu are nicio valoare,
Sus la munte viața-ți cere
Rezistență și candoare!
———————-
Árpád TÓTH (Artangel)
2 decembrie, 2018